Interviu cu Mihaela Oros – coordonatoarea singurului Centru de Somnologie Pediatrică din Romania: ”Copiii nu trebuie comparați între ei în rutina somnului. Există largi variații individuale”

Somnul bebelușul dă bătăi de cap tinerilor părinți chiar înainte ca cel mic să se nască. Va dormi? Ne va lăsa să dormim? Va plânge noaptea? Vor bate vecinii în calorifere? Nu vom mai dormi deloc în primii ani? 

Dr. Mihaela Oros

Am stat de vorbă cu Dr. Mihaela Oros, medic primar pediatru, coordonator Centru de Somnologie Pediatrică, Policlinica Băneasa, Regina Maria, despre somnul bebelușilor, rutina de seară, asocierile de somn, trezirile nocturne și toate îngrijorările tinerilor părinți în legătură cu programul de somn al bebelușului.

Totul despre mame: Cât trebuie să doarmă un bebeluș? Există un număr de ore pe care trebuie să le „doarmă”? 

Dr. Mihaela Oros: Bebelușii dorm un număr mare de ore, ca somn total pe durata a 24 de ore. Nu se poate defini în termeni absoluți o perioadă de somn. Aceasta variază în funcție de vârsta bebelușului, iar pe măsură ce crește, și în funcție de nivelul de dezvoltare. În medie în primele două luni, numărul total de ore de somn în 24 ore este între 16-18 ore, cu 3-4 episoade de somn pe timpul zilei iar între  două și 12 luni bebelușii dorm în medie 12-16 ore în decursul a 24 de ore.

TDM: Ce se întâmplă dacă nu doarme suficient? Care sunt cele mai frecvente tulburări de somn la bebeluși?

Dr. Oros: Pentru că, în timpul sarcinii, nu se vorbește foarte mult despre rutina de somn și despre „normalitatea” faptului că bebelușii se trezesc des și plâng noaptea (și nu e nimeni vinovat pentru acest lucru), de multe ori, părinții sunt luați prin surprindere de programul aparent „haotic” de somn, cu atât mai mult cu cât există și proverbul „doarme ca un prunc”…

Astfel, înainte de a vorbi despre „tulburări” de somn, cred că este bine să amintim care este modul în care dorm bebelușii.

TDM: Care sunt semnele care arată că un bebeluș are o tulburare gravă de somn?

Dr. Oros: Imediat după naștere, nou-născuții trebuie să se adapteze la un mod total diferit de cel din viață intrauterină, atât în ceea ce privește alimentația, cât și respirația și somnul.

Acest lucru se suprapune cu o creștere foarte rapidă la această vârstă, nu doar în greutate și lungime, dar și în dezvoltarea generală.

Capacitatea stomacului este micuță iar ei primesc o cantitate mică de lapte la fiecare supt, apoi dorm. După o perioadă scurtă de timp se trezesc, primesc iarăși lapte și apoi dorm. Mai rar, dar sunt și bebeluși care reușesc să doarmă legat mai multe ore în timpul nopții, încă din primele luni.

Bebelușii, în primele luni de viață, mare parte dintre ei au însă acest model fragmentat de somn-trezire, care se conectează și cu cel al alimentației. Adică ei mănâncă-dorm-stau puțin, apoi iarăși mănâncă-dorm, mănâncă-dorm. Această succesiune se întâmplă pe toată durata celor 24 de ore, întrucât bebelușii nu au încă foarte bine constituit ritmul circadian, acela în care copiii mari și adulți stau treji ziua și au un somn legat pe timpul nopții.

TDM: Ce avem de făcut dacă bebe nu doarme suficient?  

Dr. Oros: „Problemele de somn” la bebeluși reprezintă de multe ori o discordanță între ritmul de somn al părinților, care au nevoie să doarmă legat noaptea și ritmul de alimentație și somn al bebelușilor, care au nevoie să primească lapte și să readoarmă, de mai multe ori pe noapte.

Părinții văd, astfel, un copil care „nu doarme”, plânge noaptea,  nu poate să readoarma singur și care mănâncă noaptea.

Acest ritm, așadar, este însă caracteristic bebelușilor și cel mai important este ca în primele luni să înțelegem această diferență și să nu avem altă așteptare. Sunt și copii mai senzitivi, care plâng mai ușor. Pe cât posibil e bine ca mama să aibă un ajutor pentru momentele în care copilul trebuie liniștit și să permită și mamei să se odihnească. Altfel părinții devin și ei „deprivați de somn”.

TDM: Cum ați descrie părinții care vi se adresează? Sunt motive reale de îngrijorare de cele mai multe ori, sau pur și simplu mulți sunt luați prin surprindere de programul haotic de somn pe care îl are un bebeluș la început?

Dr. Oros: Pe măsură ce copiii cresc, durata, calitatea și arhitectura somnului se modifică și, începând cu vârsta de cinci-șase luni, sugarii au capacitatea de a dormi pentru perioade mai lungi. Există însă și largi variații individuale.

Acest aspect este necesar a fi luat în considerare. De multe ori, părinții „compară” frații între ei sau compară comportamentul alimentar sau pe cel de somn cu al altor copii.

Pentru că nu există o definiție standard pentru un somn „odihnitor”, cei mai buni indicatori ai somnului inadecvat sunt consecințele comportamentale, psihice și chiar fizice.

TDM: Care ar trebui să fie rutina serii? Baie, alăptare, somn? Există o vorba cu somnul de după baie,„ca dormi un bebelus”, cum dorm bebelușii după baie? Chiar ajută baia?  

Dr. Oros: Rutina de somn consistentă este necesară și îl poate ajuta pe copil ca, în timp, să-și dezvolte abilitătile de auto-reglare a ritmului somn-veghe.

Pregătirea pentru somn ar trebui să înceapă, în mod ideal, cam la aceeași oră în fiecare seară, să se desfăsoare în același interval de timp, cu activităti similare pentru a fi asociată cu debutul somnului. Toate acestea asigură bebelușului un sentiment de securitate și sigurantă.

TDM: E bine să adoarmă la sân, în timp ce mănâncă?

Dr. Oros: Recomandările pentru copiii mici sunt de a începe rutina cu aproximativ 30 de minute înainte de somn. Pe cât posibil, este recomandat ca bebelușul să primească lapte înainte de culcare, dar să nu adoarmă în timp ce primește lapte. În măsura în care este posibil, laptele să fie la începutul rutinei de somn.   

Băița de seară, pe lângă o igienă necesară bebelușilor, reprezintă și momentul în care membrii familiei sunt acasă și fac împreună activitățile. Strict legat de inducerea somnului, baia poate ajuta întrucât, după băiță, scade puțin temperatura corpului iar acest lucru ajută la inițierea somnului.

TDM: Adorm copiii mai repede dacă sunt legănați? Trebuie să legănam bebelușul?

Dr. Oros: Pe măsură ce copiii cresc se creează o relație între implicarea părintilor în rutina de somn și trezirile nocturne la copiii mici. Modul în care adorm copiii are astfel impact în capacitatea de autoliniștire din timpul nopții, atunci când copiii se trezesc.

Cu cât implicarea părinților este mai mare și sunt mai multe interacțiuni de liniștire (hrănit, legănat) în procesul de adormire a copilului, cu atât aceștia vor avea nevoie de intervenția repetată a părintelui în timpul nopții pentru a readormi.

Pe de altă parte, dacă părinții încurajează independența și auto-liniștirea copilului la ora de culcare, cu atȃt somnul devine mai consolidat și mai extins. Sunt bebeluși care se liniștesc greu și sunt necesare aceste intervenții de liniștire. Este bine, însă, să știm că aceste  legături există și se mențin pe măsură ce copiii cresc, astfel părinții să încerce să „învete” treptat copilul să adoarmă singur.

Există asocieri independente de părinte, pe care copiii, mai ales după vârsta de 4-5 luni, le pot face la debutul somnului (de exemplu, suzeta în loc de legănat, ținut în brațe, lapte). Deși există o grijă legată de folosirea suzetei înainte de somn, studiile au arătat că atâta timp cât nu se prelungește peste o anumită vȃrstă, aceasta poate fi benefică în procesul de auto-liniștire (în măsura în care copilul o acceptă, desigur).

Asocierile pe care copilul le face la debutul somnului pot fi benefice pentru dezvoltarea capacitătii de a adormi independent de părinte și pot crește șansa că acesta să poată să readoarmă singur sau mult mai repede în cazul trezirilor nocturne.  

TDM: E nevoie de lumină de veghe? Are bebelușul nevoie de întuneric total când doarme? 

Dr. Oros: În general, bebelușii nu au nevoie de prezența unei lumini de veghe deoarece fricile de la ora de culcare pot să apară în mod fiziologic în jurul vȃrstei de doi ani. Dacă totuși se folosește lumina de veghe, aceasta să fie pozitionată astfel încȃt să nu se reflecte pe fața copilului. Altfel va influența secreția fiziologică de melatonină, care apare odată cu lăsarea nopții și care este suprimată în prezența luminii. Melatonina este hormonul din organismul nostru implicat în reglarea ritmului somn-veghe.

TDM: Cum îl punem la somn? Pe-o parte, cu fața în sus, cu fața în jos?

Dr. Oros: Recomandările internaționale sunt ca întotdeauna să punem bebelușii la somn, pe spate, cu fața în sus, camera să nu fie prea încălzită, să nu fie acoperiți sau înfofoliți ca să nu existe riscul de supraîncălzire, în pătuț să nu fie jucării de pluș sau scutece/ plăpumițe pe care să și le piață trage pe față și să nu se fumeze în jurul bebelușilor.

Dar să vedem și ce experiențe au alte mame!

Despre somnul cu ”peripeții” al bebelușului, am stat de vorbă și cu Sânziana Pop, mămică de fetiță și autoare a blogului Visuell.

TDM: Cum doarme bebe? Și cum dormi tu?

Sânziana Pop: Pe cât de scurtă este această întrebare, pe atât de lung, complex și complicat este răspunsul meu. Acum, la nouă luni, doarme mai bine, dar am trecut prin niște încercări destul grele la capitolul somn. Auzisem multe povești despre nesomnul bebelușilor și îmi era un pic teamă că nu voi scăpa nici eu neatinsă de această problemă, dar m-a dat peste cap mai tare decât mi-aș fi putut imagina. Mai ales că în primele patru luni de viață a dormit neîntoarsă și eram aproape sigură că am tras lozul câștigător…

Mi-a pierit brusc zâmbetul de pe buze când a împlinit patru luni și nu se mai lăsa nici ruptul capului. Cu greu (când spun cu greu mă refer la urlete, suspine) reușeam să o adorm, după ore de plimbat, legănat, șâșâit. După vreo două astfel de luni, în care ajunsesem să stau neclintită cu ea în brațe la fiecare somn de zi și să mă trezesc de N ori noaptea, am apelat la un consilier de somn și da, m-a ajutat enorm! Nu, nu au dispărut toate problemele prin minune, dar diferențele sunt uimitoare, cel pentru mine. A învățat să adoarmă singură (cu mine alături, dar nu  o mai adorm în brațe), are un program destul de clar, am reușit să îi mut ora de trezire de la 5:30 dimineața la 07:00 și câte și mai câte…

TDM: A fost grea schimbarea? Cum a fost perioada de început?

Sânziana Pop: Da, a fost destul de grea schimbarea, dar mă așteptam, într-o oarecare măsură, să fie astfel și parcă nu m-a destabilizat atât de tare. Perioada de început a fost dificilă și magică în același timp. Îmi aduc aminte că treceam foarte ușor de la o stare la altă, într-o clipă mă simțeam copleșită de responsabilitate, în alta de iubire și emoție.  

TDM: La ce te gândeai înainte de naștere? Te speria ideea nopților cu bebelușul? Ți-ai făcut griji în legătură cu somnul? Ce probleme ai întâmpinat?

Sânziana Pop: Înainte de a rămâne însărcinată mă gândeam ca nu poate fi atât de complicat și că mă voi descurca, fără doar și poate, în ipostaza de mamă. După ce am rămas însărcinată, am început să mă panichez încet, dar sigur și cred că să și înțeleg complexitatea noului meu statut. Am încercat să nu mă gândesc foarte mult la ceea ce mă speria, incluzând aici și gândul la viitoarele nopți nedormite, dar nu mi-a ieșit cu adevărat. Concluzia? Am avut câteva nopți (în sarcină) în care nu am putut dormi gândindu-mă la ce mă va aștepta și la cum mă voi descurca, dar în general am fost destul de pozitivă și încă sunt.

Articolul face parte din campania Știința de a avea grijă, o inițiativă a brandul Philips Avent care își propune să le reamintească părinților aflați la început de drum, că meseria de părinte e despre grijă, nu despre griji.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație