Vocea ta: Banchet de final de școală, între emoție și faliment

Ileana Mirescu
banchet

Până nu ajungi ca unul dintre copiii tăi să termine un ciclu de școală ți se pare că toate poveștile despre banchet sunt halucinante, neverosimile. Ai impresia că cel care îți povestește despre buget de 2.000 de lei pentru un final de clasa a VIII-a nu vrea decât să atragă atenția cu istorii absurde.

Și vine și momentul când odorul tău termină clasa a VI-a. Aici e șocul mare, că e prima experiență. Într-a VIII-a te mai revolți un pic, iar într-a XII-a deja umbli pe la bănci să soliciți credit de nevoi personale încă de prin septembrie să nu te prindă nepregătit.

Începi să te enervezi încă de când se pune în discuție toată petrecerea. Fiecare părinte vine cu câte o idee pe care tu o vezi ca pe-o dorință pe care nu și-a îndeplinit-o în copilărie și a prins acum momentul să își trăiască și el vârsta de 10-11 ani. Nu vrei totuși să facă banchetul în clasă cu un casetofon, 2-3 sticle de suc și câteva platouri de prăjituri făcute de mama lui Popescu. Ai vrea și tu ceva frumos, dar să nu fie necesar să muncești o lună de zile doar pentru asta.

Banchet, de la restaurant până pe munți și coclauri

Un părinte propune să mergeți la un restaurant, iar altul plusează: sunteți mulți, un salon de nunți ați fi perfect. Tu te gândești la ce-ar putea face niște puști și puștoaice de 10-11 ani câteva ore la masă, când ei nu vor decât să se joace, să vorbească despre Minecraft și RoBlox și să asculte 5Gang. Nici tu nu înțelegi prea bine muzica lor, dar, până la urmă nici maică-ta strâmba din nas când auzea ”Lasă-mă papa la mare/ pe nisipul fierbinte/nu mai sunt o fată cuminte”.

Îi și vedeai pe-ăștia mici îmbrăcați ca de nuntă, tăind tacticos rulada de șuncă de Praga cu salată de țelină și morcov și discutând aprins despre metoda grafică și proiectul la geografie de l-au avut de făcut în semestrul 1. Când apare întrebarea: ”ce activități pentru copii sunt acolo?”, părinții doritori de stat pe scaun nu spun decât că ”ar fi bine că stăm și noi de vorbă”. Pare cumva logic. Dacă în 5 ani de zile nu ne-am adresat mai mult de 5 propoziții trebuie să recuperăm cumva timpul pierdut, iar la banchetul copiilor este momentul propice.

Un alt părinte zice că ar vrea să mergeți la un parc de aventură. Nu pare să îl intereseze că este totuși un moment festiv și e nevoie de un loc adecvat. Nici că vremea ar putea să ne dea planurile peste cap nu pare un impediment. Părintele doritor de cățărat mai capătă 2-3 adepți, dar renunță.

Vine un părinte cu ideea salvatoare. Să mergem la munte/mare/bulgari/greci. Băiatul vecinei lui a făcut așa bachetul și a fost super. Copiii s-au distrat, părinții au fost și ei mulțumiți. Un curajos se ridică și pune problema banilor. ”Ei, dar cât poate să coste? 1.000-2.000 de lei de familie. Ce, e mult?” Nu, nu e mult. E enorm pentru un banchet de final de clasa a IV-a. Într-a VIII-a le facem de pe-acum rezervare în Ibiza, iar la final de liceu mergem direct pe Marte. Noroc că sunt suficienți oameni cu capul pe umeri în clasă că altfel ne și vedeam mergând în grupuri către cea mai apropiată bancă pentru un credit pe 4 ani. Mai mult nici nu puteam, că într-a VIII-a trebuia să repetăm faza.

Ce-ar fi să întrebăm și copiii?

Și-apoi se trezește un adormit: ”Dar nu vrea nimeni să îi întrebăm și pe copii? E petrecerea lor până la urmă”.  Se face lumină! Copiii răspund la unison: loc de joacă. Așa ajungem unde trebuia, la un buget decent.

Noi am avut noroc, dar ce am auzit de la alte prietene de-ale mele m-a speriat. Într-un fel este bine că am intrat pregătită în această horă. Povestea cu creditele nu este o glumă. Sunt familii care au recurs la această variantă pentru că banchetul s-a făcut la un restaurant foarte scump și cu tot cu meniurile profesorilor costurile au ajuns la aproape 1.000 de lei de copil.

Plâns de emoție, plâns după portofelul golit

Apoi a fost ținuta. Într-un astfel de local nu puteai merge cu rochie sau costum de la orice magazin. Ori pe comandă, ori din vreun loc de unde nu făceau prea multe modele la fel. Doar nu voiai să aibă copilul aceeși ținută cu colega. Doamne ferește! Mai e și coafura, machiajul, manichiura care costă și ele o mică avere. Situația s-a repetat și la băieți. Costum de firmă, cămașă, pantofi, curea, toate luate cu etichetă de renume.

Excursiile în afara orașului sau țării sunt și mai costisitoare, mai ales la final de clasa a IV-a unde de obicei merg și părinții și frații.

Pare un scenariu de film, nu? Ei bine, se repetă în fiecare școală și clasă aflată la final de ciclu școlar din România. O petrecere care nu este gândită pentru copii, ci pentru fala părinților. Păi nu ne amendează Mark Zuckenberg dacă nu punem poze în care ne exprimăm public mândria față de copii cu check in la cel mai fenci local din oraș?

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa