articol susținut de

Povestea Oanei, ai cărei gemeni prematuri au fost intubați două, respectiv patru luni. „Chiar și după ce i-am luat sănătoși acasă, am trăit cu teama că-i voi pierde”

#EștiMaiPuternicăDecâtCrezi
Teodora a fost internată în spital timp de două luni, iar Ion, patru. În tot acest timp, mama lor lupta cu durerea de a fi departe de propriii copii și de a nu-i putea ajuta cu nimic.

Cristina Olivia Găburici, Redactor-Șef
Oana, alături de gemenii Teodora și Ion.

Oana Enachi este mama gemenilor Teodora și Ion, doi copii perfect sănătoși, care au avut însă un start anevoios în viață. Născuți la doar 28 de săptămâni, au dezvoltat o serie de complicații specifice prematurității și au avut nevoie de o perioadă lungă de spitalizare. Teodora a ajuns prima în brațele mamei, la două luni de la naștere, iar Ion, alte două luni mai târziu, după o terapie inovatoare care i-a salvat viața exact în momentul în care organismul lui mic și slăbit începuse să nu mai aibă resurse pentru a lupta. După externarea copiilor, deși sănătoși și plini de viață, mamei i-a trebuit mai bine de un an să-și vindece suferința, să accepte că pericolul a trecut cu adevărat și să poată să se bucure de prezența celor mici în viața ei.

Travaliul Oanei s-a declanșat la 28 de săptămâni, după un efort fizic banal, de a căra câteva sacoșe cu alimente de la magazin până acasă. La acea dată, planurile Oanei legate de maternitatea în care va naște nu erau definitivate încă, iar situația spitalelor de stat cu secții și locuri disponibile pentru prematuri era incertă din cauza pandemiei. Decizia ei spontană a fost Maternitatea Regina Maria Băneasa.

Copiii au luptat pentru supraviețuire, iar mama, pentru a rezista emoțional

Medicii de la Regina Maria au încercat inițial să-i oprească contracțiile și să prelungească sarcina, însă la 24 de ore de la ruperea membranelor nașterea celor doi copii nu a mai putut fi amânată. Fetița, Teodora, avea 1, 100 kg, iar băiețelul, Ion, 1,300 kg. Au fost duși imediat la Terapie Intensivă și intubați, iar din acel moment a început lupta lor pentru supraviețuire.

Oana nu-i putea ajuta în niciun fel, așa că la trei zile după naștere s-a externat, urmând să ducă, de acasă, propria luptă. De două ori pe zi, dimineața și seara, intra în apeluri video cu medicii de gardă, îi vedea pe copii și afla care le e starea. La început, primea numai vești proaste. Medicii încercau să-i scoată de pe aparate și să-i lase să respire singuri, dar după câteva zile se umpleau de secreții și trebuiau aspirați și reintubați. Ulterior, au început să cedeze diverse organe, iar lista diagnosticelor cu care luptau cei doi prematuri creștea de la o zi la alta.

„Momentul cel mai greu a fost în prima zi după externare, cea în care am așteptat primul apel, care trebuia să fie la ora 8. Nu a venit la ora 8, a venit la ora 10, iar medicul mi-a explicat că Teodora a avut nevoie de 20 de minute de resuscitare și de o injecție de adrenalină ca să-și revină. A fost momentul în care am simțit că-mi fuge pământul de sub picioare, m-am simțit desprinsă de realitate și cuprinsă de disperare”, își amintește Oana.

Încredere maximă în medici

Pentru ea, perioada în care copiii ei luptau cu toate complicațiile prematurității a fost o perioadă pe care o numește „de amorțeală”. Își setase starea de spirit în așa fel încât scopul final să fie acela de a rezista pur și simplu acestei dureri. A avut parte de sprijinul familiei și al comunității din care face parte, iar acest lucru îi dădea zi de zi puterea de a merge mai departe. A ajutat-o mult și caracterul optimist și de luptător moștenit de la tatăl ei, în amintirea căruia l-a numit pe băiețel Ion. Oana a și-a dat seama că, în afară de a spera, nu poate face absolut nimic pentru copii și că singurii oamenii care îi pot ajuta sunt medicii care se ocupă de ei. La fiecare apel, avea grijă să le transmită gânduri bune și încurajări, pe care ei să le ducă mai departe în munca de a-i salva copiii.

Dr. Dana Zaciu, șefa secției de Terapie Intensivă Neonatală de la Maternitatea Regina Maria Băneasa, spune că a fost impresionată de energia și încrederea afișate de mamă atunci când vorbeau despre starea copiilor, în ciuda suferinței pe care o avea în suflet. „Era o suferință mocnită, dar pe care o masca foarte bine, cu foarte mult entuziasm, susținere și energie pozitivă pe care voia să le aducă în această ecuații a încercării de a salva cei doi copii”, își amintește Dana Zaciu.

Teodora acasă, Ion, din ce în ce mai fragil

Veștile bune au început să apară odată cu ameliorarea stării de sănătate a Teodorei. După două luni de evoluție lentă, dar constantă, Teodora a putut pleca acasă. Bucuria mamei a fost umbrită însă de situația în care se afla Ion. Nu reușea să respire singur, iar starea lui se deteriora, în ciuda tuturor protocoalelor aplicate de medici.

Ion, luptându-se pentru supraviețuire.

„Ion a dezvoltat o complicație pulmonară frecventă în cazul prematurilor, care se cheamă bronhodisplazie pulmonară, și ne-am luptat cu mare greutate să-l menținem în viață. La 3 luni încă era dependent de ventilația mecanică și nu reușeam deloc să facem desprinderea. Practic, avea o serie întreagă de diagnostice, pentru că au fost complicații cam din toate sferele, toate organele, aparatele și sistemele”, explică Dana Zaciu. Organismul lui mic și fragil a avut de luptat cu: sindrom de detresă respiratorie, hemoragie cerebrală gradul I, anemie, infecţie materno-fetală, icter, retinopatie de prematuritate, defect septal atrial, insuficienţă renală, insuficienţă hepatică cu sindrom de colestază, hemoragii pulmonare repetate, bronhodisplazie pulmonară-formă severă.

Terapia care i-a salvat viața lui Ion

Când niciun tratament clasic nu mai dădea semne că-l poate ajuta pe cel mic, Dana Zaciu a decis să propună părinților terapia regenerativă cu celule stem mezenchimale, provenite din cordonul ombilical. Nu se încercase niciodată acest tratament la Regina Maria și nici în alt spital din România. Șefa secției de Terapie Intensivă Neonatală aflase de ea la un congres la care participase în străinătate și știa că a fost folosită cu succes în studii clinice făcute în SUA, Coreea de Nord și câteva țări din Europa.

Dana Zaciu
Dana Zaciu, șefa secțieie de terapie Intensivă Neonatală de la Spitalul Regina Maria Băneasa.

Ion era deja la limita supraviețuirii, iar părinții au înțeles că aceasta poate fi șansa lui. Dr. Zaciu a contactat o echipă de medici din Coreea care studiază terapia genică, a avut un schimb de e-mail-uri cu ei, iar pe baza propriei documentări și a discuțiilor cu medicii coreeni, a realizat propria schemă de tratament pentru Ion, pe baza celulelor stem mezenchimale, recoltate la naștere din cordonul ombilical. Doctor in biologie Magda Dulugiac, de la Laboratorul Băncii de Celule Stem Regina Maria, a luat o parte din ele, le-a „crescut” pe un ser prelevat de la mamă, iar după ce acestea s-au înmulțit, medicul i le-a administrat lui Ion pe sonda endotraheală. 

Terapia s-a făcut în două etape. Prima administrare a adus o ușoară îmbunătățire a stării generale, însă cea de-a doua administrare a avut un efect spectaculos: inflamația a scăzut semnificativ, saturația de oxigen s-a ameliorat și toți indicatorii esențiali au înregistrat progrese. La doar câteva zile distanță, Oana a fost anunțată că Ion respiră singur fără probleme, iar trei săptămâni mai târziu a fost pregătit să plece acasă.

Medici și părinți

„Am avut mare noroc cu doamna doctor Zaciu, care este o persoană deschisă spre inovație și care s-a zbătut foarte mult pentru Ion. Îi mulțumesc. Ion este băiatul care este acum datorită ei și echipei de medici de la Regina Maria”, spune Oana. A fost profund impresionată nu doar de faptul că au reușit să-i salveze copilul grav bolnav cu ajutorul unei terapii inovatoare, ci și de modul în care, pe toată perioada spitalizării, personalul maternității a ținut loc de mamă și de tată. Copiii au fost mângâiați și ținuți în brațe, li s-a cântat „Mulți ani trăiască!” la fiecare lună împlinită, au fost încurajați și iubiți.

Ion și Teodora, în ziua în care au împlinit două luni.

Ziua în care, la patru luni de la naștere, mama a avut ambii copii acasă, a fost una de poveste. I-a privit ore în șir și nu-i venea să creadă că, în sfârșit, trăiește acest moment. A urmat o perioadă grea de acomodare, cu tot ce presupune îngrijirea unor nou născuți, cu nopți nedormite, zile grele legate de îmbolnăvirile copiilor și, nu în ultimul rând, o durere sufletească a mamei atât de adâncă încât i-a fost greu inclusiv să o conștientizeze.

Efortul mamei de a închide capitolul dureros din viața ei

„Recunosc că am luat în calcul posibilitatea ca cei doi copii ai mei să nu vină niciodată acasă. Și a fost atât de puternic acest lucru încât, și după ce au venit, oarecum inconștient, mi-am propus să nu mă atașez de ei. Încă gândindu-mă că-i voi pierde. Cred că la un an și jumătate de la venirea lor acasă am reușit să mă liniștesc și să încep să mă bucur de ei. Până atunci, am stat într-un stres continuu și cu o teamă care era irațională. A fost nevoie de un efort conștient din partea mea să accept că acel capitol din viața mea s-a încheiat”, mărturisește mama.

Lecția pe care a învățat-o din experiența ei și pe care vrea să o transmită altor mame sau viitoare mame care se simt neputincioase și împovărate este aceea a încrederii și a puterii de a trăi prezentul, cu tot ce are el mai bun. „Trebuie să îți dai seama că în fiecare zi ești mai puternică decât ai fost ieri. Să te accepți și să mergi mai departe, căci viața nu te așteaptă. Iar dacă mâine ar fi ultima mea zi, hai să văd ce pot face azi să fiu fericită!”.

Urmărește în materialul video următor povestea Oanei și a micuților ei învingători!

Această poveste face parte din campania Mamă la Regina Maria prin care oferim recunoaștere pentru puterea extraordinară pe care o au mamele din secunda în care în corpul lor apare o nouă viață. Tototdată, trimitem un gând bun și o încurajare tuturor femeilor care se simt neputincioase și temătoare la început de drum. Nu uitați: să devii mamă înseamnă putere! #EștiMaiPuternicăDecâtCrezi#EstiCeaMaiBunaMama

       

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa