Pentru a se dezvolta, copiii au nevoie de căldură, dragoste şi atenţie. Toate acestea sunt condiţionate de cantitatea şi calitatea timpului pe care îl petrec împreună cu părinţii lor. Există o legătură strânsă între timpul petrecut la serviciu şi timpul petrecut acasă. Evident, dacă petreci ore numeroase la birou înseamnă că petreci mai puţine ore acasă. Dar munca are un mod a a-ţi contamina timpul pe care îl petreci cu cel mic. Dacă te stresează serviciul său dacă eşti obosit, îngrijorat sau frustrat, e posibil să fii acasă cu trupul, dar mintea ta să continue să fie la birou.
Copii, chiar şi când sunt foarte mici, îşi dau seama dacă nu le acorzi atenţie. E inevitabil ca aceasta să se întâmple uneori, dar atunci când însă se întâmplă prea des, încrederea copiilor în părinţi poate fi afectată.
De ce au nevoie copiii
De obicei, după ce ajungi acasă de la serviciu, numai linişte nu găseşti, iar copilul nu îţi oferă timp şi spaţiu să te odihneşti. Imediat ce te vede intrând pe uşă, vrea să îţi împărtăşească toate noutăţile zilei:
- „Poţi să mă ajuţi cu temele?”
- „Trebuie să duc o pălărie portocalie mâine la şcoală!”
- „Ce avem la cină? Mi-e foameee!”
- „Am dat un gol la fotbal azi!”
- „Un coleg mi-a spus că nu mai vrea să fie prieten cu mineee!”
Copiii mai mici, inclusiv bebeluşii, pentru că nu pot să îţi spună ce vor, sunt adesea obosiţi, bosumflaţi şi înfometaţi atunci când ajungi acasă la sfârşitul zilei. Vor atenţie sub formă de contact fizic cu tine.
Sfaturi pentru a face mai uşoară tranziţia serviciu-casă
Iată câteva sfaturi care să te ajute să laşi munca la serviciu şi să fii alături de copilul tău:
- Revizuieşte-ţi ziua de muncă înainte de a ajunge acasă. Asta îţi permite să faci tranziţia gradual de la gândurile legate de serviciu la cele legate de familie.
- Ia în considerare să stai puţin mai mult la serviciu să termini ce ai de făcut, decât să ajungi la timp acasă şi să nu fii cu mintea acolo.
- Aranjează-ţi programul la serviciu în aşa fel încât să te ocupi de cele mai dificile şi solicitante responsabilităţi în prima parte a zilei.
- Fă-ţi timp pentru familie între serviciu şi casă pentru a trimite cariera la culcare până a doua zi.
- Foloseşte-te de timpul dintre casă şi serviciu să te revigorezi. Ascultă muzică la căşti sau fă o plimbare.
- Odată ce păşeşti în casă, o rutină te-ar putea ajuta să faci tranziţia. Poate fi ceva simplu precum schimbatul hainelor sau reorientarea gândurilor către copil, imediat ce pui mâna pe clanţă.
- Discută cu partenerul şi copiii mai mari despre provocările pe care le implică tranziția de la angajat la părinte. E posibil să fie de mare ajutor, mai ales în perioade stresante. Ajută-i să vadă lucrurile din punctul tău de vedere şi încearcă să îl conştientizezi şi tu pe al lor.
Să fim realişti!
Ar fi perfect dacă ai putea renunţa la încercarea perpetuă să fii un părinte perfect. Ar fi perfect şi dacă copiii ar fi întotdeauna veseli şi mai preocupaţi de grija, sănătatea şi educaţia lor. Din păcate, în viaţa lucrurile nu funcţionează aşa.
Vor fi vremuri când echilibrul între casă şi serviciu va fi serios perturbat. Spre exemplu, dacă unul din copii se îmbolnăveşte şi trebuie să îl veghezi noaptea sau dacă ai un proiect la serviciu care te solicită puternic. Relaţiile familiale puternice rezistă şi în astfel de situaţii.
Nu există o formulă universală pentru echilibrul dintre carieră şi serviciu. Tu, situaţia ta şi relaţia cu copiii sunteţi unici. Trebuie să iei în calcul atât nivelul tău de energie, personalitatea şi stilul de educare, cât şi nevoile copilului tău. Dacă ai aşteptări realiste, este foarte probabil să găseşti acel echilibrul care să funcţioneze pe termen lung.
Mai multe informaţii despre echilibrul serviciu-familie
Unele situaţii la serviciu îţi pot îngreuna capacitatea de a-i oferi copilului atenţia pe care vrei în mod normal să i-o oferi. Astfel de situaţii constau în:
- multe ore la serviciu;
- inflexibilitatea programului de muncă;
- lipsa facilitaţilor pentru angajaţii părinţi (spre exemplu nu sunt permise concediile pentru zilele în care copilul este bolnav);
- cultură profesională în care oamenii nu vorbesc despre vieţile lor de familie;
- atmosferă profesională stresantă, tensionată sau nesănătoasă, lipsa unui management de calitate, prea mult de lucru şi prea angajaţi oameni sau bani.
Cercetările arată că stresul, volumul colosal de muncă şi interacţiunile sociale neplăcute de la muncă te pot transforma într-un părinte anxios şi frustrat la sfârşit de zi şi, astfel, să fie afectată capacitatea de a-i acorda copilului atenţia cuvenită.
La sfârşitul unei zile stresante de muncă, atât mamele cât şi taţii sunt predispuşi să se retragă, să fie distanţi, tăcuţi şi reci. Cercetările arată de asemenea că taţii care au interacţiuni sociale stresante la serviciu pot avea o influenţă negativă asupra copiilor şi să aibă un comportament punitiv.
Să munceşti prea multe ore poate însemna să ajungi acasă după ce copiii sunt deja în pat sau că trebuie să pleci înainte ca ei să se trezească. E posibil să nici nu îi prea vezi în timpul săptămânii. Dacă aduci de lucru acasă, e posibil să ai şi mai puţin timp alături de ei.
Uneori, poate vrei să împărtăşeşti din experienţele tale la serviciu. Din păcate, niciun mare succes nu va fi pe interesul copiilor, pe cât ar fi un joc de-a v-aţi ascunselea înainte de culcare.
