Femeia în câmpul muncii: ghid de utilizare din 1942

TOTUL DESPRE MAME
Istoria feminista a muncii Totul despre mame

Istoria feminista a muncii Totul despre mameFemeia în câmpul muncii sau cât de tare s-au schimbat lucrurile în ultimii 70 de ani

„Țineți minte! O femeie angajată nu este un bărbat; în multe meserii, ea este un substitut – ca plasticul în locul metalului – cu caracteristici speciale care pot fi folosite în feluri noi și uneori superioare.”

O broșură produsă în 1942 de departamentul de război american încerca să vină în întâmpinarea anagajatorilor care se vedeau nevoiți, din motive legate de război, să angajeze femei.

Broșura pare să se adreseze deopotrivă celor care doreau să angajeze femei, dar se temeau că nu vor ști cum să le trateze, dar și celor care refuzau să facă acest lucru pe motiv că femeile nu pot avea aceleași meserii ca bărbații.

Veți angaja femei!

„Mai mult de 5 milioane de noi muncitori sunt necesari pentru producția de război. Mai multe de jumătate din acest număr trebuie să fie femei.”

Veți angaja femei/You’re Going to Employ Women e titlul broșurii tipărite la Washington în 1942. Nu reușesc să mă hotărăsc dacă este un îndemn, o amenințare, o poruncă (Thou shall employ women!), sau doar un enunț, o descriere a unei realități impuse de război. Oricum ar fi, autorii își iau treaba foarte în serios și întorc angajatul femeilor pe toate părțile: cum să le alegi, cum să le pregătești, cum să te porți cu ele. Cred că în aceiaşi termeni aşezaţi, politicoşi şi foarte precişi ar fi scris şi daca era vorba despre angajarea extratereștrilor! Iată:

„În anumite privințe, femeia muncitoare este superioară bărbatului. Dacă este angajată, pregătită și tratată cum trebuie, noile angajate femei pot fi splendid de eficiente. Dorința unei noi muncitoare de a ajuta la câștigarea războiului – de a-l scurta fie și doar cu un minut – îi dă un entuziasm care compensează lipsa de experiență industrială.”

„Adaptarea femeilor lipsite de expriență industrială la producția de război”

Cum le selectezi?

„Favorizează la angajare localnice, dar nu pe cele cu copii mici sau infirmi în îngrijire.”

Cum le pregătești?

„Fă legături cu experiența ei anterioară, de obicei casnică – explică-i funcționarea mașinilor prin analogie cu aparatura electrocasnică.”

„Ai răbdare cu ea, mai ales dacă este  începătoare.”

Și, dacă broșura dă greș și nu te simți pregătit să angajezi femei, soluția este la îndemână: angajează o femeie la departamentul de resurse umane. „Ea înțelege nevoile femeilor. Ea poate oferi atenție empatică problemele de acasă ale angajatelor. Ea poate deveni confidenta problemelor personale care nu ar fi încredințate niciodată unui bărbat.” Asta să fie soluția, îmi imaginez reacția disperată a unui director de fabric de gloanțe la 1942, și mai multe femei la mine în uzină? Dar broșura îl liniștește, cu sloganuri scrise cu litere de-o șchioapă. Femeile au, totuși, incontestabile calități :

„Femeile sunt maleabile – adaptabile.

Femeile au dexteritate.

Femeil au acuratețe – pot fi muncitori de precizie.

Femeile sunt bune la sarcini repetitive.

Femeile au simț al observației pentru culori și materiale.

Femeile pot fi antrenate să facă aproape orice meserie!”

Până la urmă, angajarea femeilor era o datorie patriotică:

”Pentru utilizarea la maximum a potențialului uman

Pentru o producție de război maximă

Pentru Victorie

Angajați cu inteligență femei!”

Nu era primul război în care femeile se văzuseră nevoite să ia locul tradițional atribuit bărbaților. Primul Război Mondial determinase deja o schimbare radicală de roluri, dar perioada interbelică a readus multe dintre femei în spațiul casnic. Al Doilea Război Mondial a făcut însă diferența: odată ieșite din casă, angajate (chiar și în cadrul producției de război), capabile să își poarte singure de grijă și cu drepturi depline asupra spațiului public, femeile nu au mai fost la fel de ușor de convins să se întoarcă „la cratiță”. Războiul  a întredeschis o ușă pe care mai apoi feminismul a trântit-o larg de perete!

E greu de crezut că reticența de a angaja femei se pronunța în acești termeni acum abia 60-70 de ani. Ce parere aveți, mai sunt oare și acum șefi care se tem să angajeze femei?

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa