Maternitate sau cariera?

 

Se spune că mama e numai una. Eu spun că o mamă face atât de multe incât numai una nu e. Mama e cât două, cât trei, cât zece. Pentru că poate, pentru că trebuie, pentru a fost crescută şi învăţată să le facă pe toate cu zâmbetul pe buze. Şi dacă se mai întreabă din când în când DACĂ mai poate face ceva în plus e doar pentru a găsi soluţii creative şi a demonstra că da, desigur, poate.

 

Am scris paragraful de mai sus dintr-o suflare gândindu-mă la problemele de compatibilitate a vieţii profesionale cu viaţa de familie. Cât de compatibile sunt viaţă profesională şi viaţa de familie? Sunt mame care aleg să renunţe, măcar pentru câţiva ani, la carieră lor dar sunt şi mame care nu ar renunţa cu niciun chip la viaţa lor profesională.  Cum reuşesc, şi una şi cealaltă? Ambele variante îmi par la fel de dificile şi tocmai de aceea atât de specifice maternităţii. Ştiu sigur că aşa e, doar le-am încercat şi eu pe amândouă.

 

Tu ce ai ales?

Pentru primul meu copil, am încheiat orice activitate profesioanala cu două luni înainte de naştere şi m-am concentrat frenetic asupra noii mele priorităţi: copilul şi statutul meu de mamă. Pe când Vlad avea vreo cinci luni îmi aminteam cu greu că avusesem odată un creier care să producă altceva decât cântecele de leagăn şi conversaţii onomatopeice. Sincer, nu mă simţeam prea bine în pielea mea şi nici măcar nu ştiam de ce. Mi-a fost tare greu să recunosc că grija constantă pentru minunatul meu bebeluş pur şi simplu nu îmi era de ajuns. Aveam nevoie să fac şi altceva, să fiu şi altceva decât mama lui Vlad şi să mă conving că asta nu este o trădare sau un abandon.

 

Este important să spun de la bun început că nu există o alegere corectă şi una greşită. Fiecare femeie are nevoile şi priorităţile ei şi chiar dacă totul se dă peste cap odată cu apariţia copilului, chiar dacă primele luni şi ani de maternitate pun sub semnul întrebării orice dorinţe şi priorităţi anterioare naşterii bebeluşului, treptat, treptat, mama îşi aminteşte că a fost odată şi femeie şi ar putea începe să îşi dorească să reia viaţa socială şi profesională care îi aducea satisfacţii înainte de a deveni mamă.

 

Mama, modelul nou

Se aud voci care susţin că dorinţa femeii de a avea o carieră nu ar fi decât un efect pervers al feminismului de sorginte occidentală. Şi totuşi, generaţii de mame ne-au arătat că modelul real, în ţările noastre est-europene este mama care şi munceşte, îşi şi creşte copiii şi ”întoarce şi casă după soare”.

 

Noul model de mamă care, deşi are o carieră înfloritoare, alege şi îşi doreşte să stea acasă pentru a-şi creşte copiii este un model de data recentă care pune sub semnul întrebării cuceririle mişcării de emancipare a femeii. Laptele praf, scutecele de unică folosinţă, creşele şi gradiniţele au pus umărul la desprinderea femeii de rolul ei de mamă şi reintegrarea ei cât mai rapidă în societate adulţilor plătitori de impozite. Şi totuşi, poate tocmai graba şi frenezia cu care toate acestea au fost realizate le-au determinat pe femei, tocmai pe cele mai educate şi informate dintre ele, să spună  ”Stop! Nimeni nu poate avea grijă de copilul meu aşa cum pot avea grijă eu. Nu vreau lapte praf, nu vreau bonă, nu vreau scutece de unică folosinţă, vreau să fiu alături de copilul meu în fiecare zi, la fiecare pas.”

 

Asumă-ţi alegerea, oricare ar fi ea!

Ceea ce s-a petrecut şi se petrece la nivelul societăţii se petrece la scală redusă în fiecare familie şi în sufletul fiecărei mame. Poţi alege acum să fii mamă full-time raspunzând unui instinct puternic şi profund care îţi spune că nimic nu poate înlocui o mamă. Poţi spune stop goanei iluzorii după o carieră înflorioare şi te poţi retrage către activităţi care îţi fac mai multă plăcere şi care te ţin mai aproape de casă şi de cei dragi.

 

Dar poţi fi una dintre acele femei care se împlinesc realmente în meseria pe care au ales-o si pentru care restrângerea în spaţiul familial devine o frustrare constantă.

 

Al doilea băiat al meu a beneficiat de o mamă trecută o dată prin focurile şi dilemele maternităţii. Ştiam deja că am nevoie şi de timpul meu, fie el şi doar o oră sau două pe zi. Nu mi-am continuat cariera la turaţie maximă cât timp Toma era un bebeluş dar am continuat să am proiecte şi o viaţă profesională, câte puţin în fiecare zi. Pot spune cu mâna pe inimă că o oră pe zi de ”carieră” a ajutat-o pe mama lui Toma să fie o mamă mai bună şi mai relaxată.

 

Este important să ştii despre tine, sau să descoperi, DACĂ poţi fi sau nu o mamă full-time. Niciun copil nu îşi doreşte o mamă tristă şi frustrată, incercând să trăiască la înălţimea unui model care nu i se potriveşte. Asumă-ţi alegerea, fie că este de a sta acasă, fie că este de a avea o activitate profesionala (fie ea si part-time). Înainte de toate, fii sinceră cu tine însăţi, ascultă-ţi instinctul şi asta te va ajuta să fii mama şi femeia pe care TU ţi-o doreşti!

 

Tu cum împaci cariera cu viaţa de mamă?

 

DISTRIBUIȚI
TOTUL DESPRE MAME
În fiecare zi discutăm despre neliniștile și problemele cu care se confruntă orice părinte, ne consultăm cu psihologi și medici pentru a vă oferi cele mai bune sfaturi și…

Citește mai multe despre autor

Intră în conversație