Profil de mamă harnică: Alexandra Săceanu, alchimistă la Lia – delicii pentru piele

„Duc o existenţă complet diferită de existenţa mea de dinainte, însă sunt fericită. Şi, dacă fetiţa mea simte asta, ne aşteaptă numai lucruri bune în viitor.“

 

Ciocolată de casă, zmeură, nucă de cocos, papaya. Nu, nu sunt ingredientele unui desert pe cinste, ci câteva dintre ingredientele produselor naturale de îngrijire create de Alexandra Săceanu. Combinate cu ulei de sâmburi de struguri sau cu lavandă, cu extract de vanilie sau cu unt de shea, produsele Lia delicii pentru piele sunt cu adevărat delicioase. Ele s-au născut şi au crescut odată cu fetiţa Alexandrei, Lia, acum în vărstă de trei ani. Datorită ei, Alexandra a decis să renunţe la o viaţă stabilă şi comodă şi să îşi deschidă propria afacere de acasă. Ziua se joacă cu Lia, iar noaptea este alchimistă: creează parfumuri naturale, loţiuni de corp delicate dar şi produse de îngrijire pentru bărbaţi.

 

Alexandra Săceanu ne spune în rândurile de mai jos o poveste frumoasă în care personajul principal este o mamă curajoasă care a renunţat la indemnizaţia de creştere a copilului şi şi-a luat destinul în mâini pentru a putea petrece mai mult timp cu fetița ei.

 

-Alexandra, ce făceai înainte să devii mamă? 

-Lucram la un post de radio comercial. Eram copywriter. Si pe lângă asta eram o party girl. Aveam o viaţă foarte lejeră, studenţească aş putea spune. Locuiam singură în zona Armenească, mergeam la job la 10 şi ieşeam în oraş de două-trei ori pe săptămână la câte o petrecere. Ce să spun, duceam o viaţă complet paralelă cu cea de acum.

 

-Când şi cum ţi-a venit ideea unei afaceri de acasă? De ce o afacere de produse cosmetice naturale?

-Ideea unei afaceri adevărate mi-a venit în primăvara lui 2011, însă „ieşisem pe piaţă” în toamna lui 2010, la câteva săptămâni după ce am început să cochetez cu ingredientele naturale. Primele mele jucării au fost unturile de shea şi cacao, ceara de albine şi uleiul de cocos. Din ele am creat trei loţiuni de corp solide, denumire pe care am şi inventat-o, de altfel. Dar în momentul acela nu m-am dus cu planurile foarte departe. Am plecat la drum fără studii de piaţă, strategie de marketing sau buget. Şi probabil că nu aş fi mers nicăieri cu ideea asta dacă nu ar fi existat comunitatea online de artizani Breslo. Cred că pe 

vremea aceea  încă îmi era imposibil să-mi imaginez că voi conduce vreodată o afacere serioasă. Dar un magazin pe Breslo cu fotografii drăguţe şi preţuri mici mi se potrivea de minune. Aveam un logo simpatic cu o girafă şi un elefant, făcut la schimb pentru câteva creme. Ah, şi printam etichetele pe hârtie colorată la un print-shop, apoi le decupam cu foarfeca, le găuream cu perforatorul şi le legam de cutie cu sforicică. Era de-a dreptul drăgălaş ce făceam eu, dar nu avea absolut nicio legătură cu o afacere, în adevăratul sens al cuvântului.

Ştiam, totuşi, că am nevoie de o formă legală de activitate, aşa că mi-am deschis o întreprindere individuală. A trebuit să renunţ la indemnizaţia de mamă şi asta a fost o mişcare foarte curajoasă din partea mea (chiar şi doamna care mi-a înregistrat cererea m-a întrebat de câteva ori dacă nu cumva vreau să amân deschiderea firmei până când împlineşte copilul doi ani). Dar am vrut să fiu corectă şi mă gândeam că, odată cu stabilirea unei forme legale de activitate, pot dormi şi vinde liniştită. Fireşte, lucrurile nu aveau să fie deloc aşa simple, pentru că, în scurt timp, am primit în vizită două doamne foarte drăguţe de la Sanepid care m-au apucat de picioare şi m-au dat jos urgent de pe norişorul roz pe care pluteam: aveam nevoie de spaţiu de lucru, gresie, faianţă, chiuvetă, frigidere, stocuri de materiale, bonuri de consum, facturi, import, dosare ale produsului, certificări, teste, avize. Toate astea au venit ca o avalanşă peste mine şi mi-am dat seama că nici indemnizaţia pentru creşterea a 10 copii nu mi-ar fi suficientă pentru a face o astfel de investiţie. Şi nu prea vedeam nicio ieşire din situaţia asta pana într-o noapte când am visat că merg la TVR 2, la emisiunea Arena Leilor. Şi nu glumesc! În dimineaţa respectivă m-am înscris pe site, în perioada următoare am participat la o discuţie cu producătorii şi după vreo trei săptămâni  m-am prezentat la filmare. Şi, ce sa vezi, am câştigat! Asta a însemnat că brandul Lia – delicii pentru piele a primit o şansă nesperată şi încă sunt în stare de şoc vizavi de norocul pe care l-am avut şi de felul în care „s-au aliniat planetele”.

 

-Nu ti-a fost teamă să laşi un venit cât de cât cert pe un viitor incert din punct de vedere financiar?

-Nu ştiu dacă m-am gândit foarte mult la asta. La vremea aceea, magazinul meu de pe Breslo era singurul care oferea genul ăsta de produse hand-made. Erau vreo două-trei magazine axate pe săpunuri, iar eu în foarte scurt timp îmi diversificasem oferta cu balsamuri de buze, exfoliante pentru corp şi ten, sare de baie şi multe alte minunăţii, create în jurul idei de „trei ingrediente şi numai trei, fără apă, conservanți, parfumuri”. Fetița mea avea atunci sub un an, iar eu păstram sensibilitatea la mirosuri puternice din timpul sarcinii, aşa că nu suportam

să lucrez cu uleiuri esenţiale. Aveam produse oneste, sincere şi curate din toate punctele de vedere, lucru care a fost apreciat. şi m-am gândit că nu am cum să dau greş cu o astfel de activitate.

 

-Care a fost bugetul pe care l-ai alocat începerii unei afaceri proprii? A avut de suferit bugetul familiei?

-Nu am plecat cu un buget iniţial însă, dacă ţin bine minte, am investit câteva mii de lei în ambalaje, ingrediente, ustensile şi un frigider. Mai târziu, după ce am câştigat la Arena Leilor şi am încheiat un parteneriat cu Mihaela Nicola a urmat o investiţie de 20.000 de euro. Cu suma asta s-a înfiinţat o nouă societate comercială, s-a înregistrat marca la OSIM, s-a amenajat un spaţiu adecvat, complet echipat şi utilat, s-au achiziţionat ambalaje profesionale, s-au luat avize, s-au făcut testări şi, nu în ultimul rând, a fost creat site-ul Lia – delicii pentru piele care chiar este deliciul întruchipat.

 


-Unde se vând produsele delicioase? 

-Produsele se pot cumpăra de pe site-ul nostru, dar şi din magazinele distribuitorilor noştri, printre care unele deţinute tot de mămici: BioBunătăţi, Atzu Shop sau Kiddy Shop. Produsele pot fi cumpărate şi din magazine fizice, cum ar fi MioBio din Bucureşti sau ceainăria Chez Marie din Râmnicu Vâlcea, oraş în care, de altfel, sunt şi fabricate, deoarece locuiesc aici de când s-a născut fetiţa mea.

 

-Care au fost primele reacţii din partea celor apropiaţi când le-ai povestit despre ideea nebunească de a începe ceva nou, pe cont propriu?

-Nu-mi amintesc exact reacţia celor din jur la primele încercări, cred că nici nu prea ştiau ei bine ce făceam. În privinţa participării la emisiunea Arena Leilor, însă, cred că doi-trei oameni m-au susţinut şi m-au şi ajutat foarte mult. În rest nu am auzit decât „fii serioasă, ăștia vor să-ţi ia afacerea”, „de ce nu faci un împrumut la bancă?” şi „n-ai nicio şansă”. Nu înţeleg de ce sunt oamenii atât de reticenţi şi de pesimişti, de ce au senzaţia că toţi vor sa te prostească. Un parteneriat adevărat înseamnă şi bani, dar înseamnă în primul rând know-how, participare activă. Eu nu cunosc nicio bancă la care poţi merge zilnic pentru sfaturi şi care investeşte timp şi suflet în ideile şi visurile tale. Ei doar îţi cer rata lunară.

 

Care sunt avantajele şi dezavantajele statutului de mamă care lucrează de acasă?

-Avantajele sunt evidente, cred. Un program flexibil, în primul rând. Faptul că sunt acolo, lângă fetiţa mea, la fiecare pas. O văd crescând. De fapt, creştem împreună. Suntem foarte apropiate, suntem cele mai bune prietene. Fetiţa mea are trei ani şi a trecut prin toate etapele într-un mod foarte lin, de la diversificare şi renunţarea la scutec până la despărţirea de mine (câteva zeci de minute sau 24 de ore). Este un copil foarte relaxat, sociabil, vesel şi pun asta pe seama apropierii dintre noi, a faptului că e încă alăptată, a încrederii pe care o are în mine. În plus, faptul că mă vede muncind, că ştie ce fac, că recunoaşte logo-ul roz oriunde îl vede, pe mine mă încântă foarte tare. E minunat să-i poţi arăta copilului tău ce faci, să-i împărtăseşti din pasiunea şi bucuria ta de a crea ceva. Dezavantajele sunt multe şi ele. Se întâmplă des să stăm împreună la calculator – eu cu mailuri şi comenzi şi facturi, ea cu desene animate. Dar nu pot face asta prea des, aşa că de cele mai multe ori mă culc după ora două noaptea. Fabricarea produselor are loc tot noaptea, pentru că am nevoie de linişte. Şi eu oricum funcţionez mult mai bine noaptea decât dimineaţa. Evident, îmi lipseşte componenta socială a unui job convenţional. Şi securitatea financiară. Dar lucrurile astea sunt totuşi mărunte. Începeam prin a povesti despre cât de diferită era viaţa mea de dinainte de a deveni mamă. Da, e clar că duc o existenţă complet diferită şi chiar total neplănuită. Însă sunt fericită. Şi, dacă fetiţa mea simte asta, ne aşteaptă numai lucruri bune în viitor.

 

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație