Profil de mamă harnică: Valentina Popescu, interesartista de la Interesart

„Casa mea era întotdeauna plină de cartoane, mărgele, aţe şi sticle cu forme interesante, cărate de prin toate ţările în care mergeam.”

 

Valentina, mama mândră a două fete, a transformat talentul ei pentru bricolaj, desen şi pictură într-o mică afacere. Ea este cea care organizează atelierele pentru copii şi pentru adulţi Interesart, unde părinţii sunt fericiţi pentru că îşi descoperă noi talente şi cei mici se bucură de libertatea de a-şi exersa creativitatea în orice fel doresc. O răsfăţată a vieţii, Valentina este plină de inspiraţie şi îi inspiră şi pe alţii cu graţie, lucrând din mansarda casei din care răsună vocile vesele ale fetiţelor ei.

 

Ce făceai înainte să devii mamă?  

Am terminat facultatea de Cibernetică şi lucram la o regie de publicitate. Făceam marketing, mai exact mă ocupam de partea care ţine de statistică. Am lucrat încă din timpul facultăţii, aşa că am apucat să strâng ceva experienţă şi la un serviciu obişnuit.

 

Ce faci acum?

La un moment dat, începusem să manufacturez tot felul de lucruşoare: bijuterii, obiecte de decor, felicitări. După o vreme mi-a venit ideea să fac ateliere pentru copii, unde cei mici să înveţe să bricoleze, să folosească materiale de toate felurile, să facă ceva diferit de ce fac la grădiniţă. După ce am fost cu fiica mea cea mare la câteva ateliere, mi-am dat seama că mă pricep să lucrez cu copiii şi, mai mult de atât, am avut o imagine clară a unor ateliere la care copiii să vină cu plăcere. La Interesart copiii au libertate absoluta, nu căutăm să facem performanţă, ci lăsăm copii în ritmul lor. Câteodată ei cer sa facă altceva decât le-am pregătit şi eu le ofer ce îşi doresc, altă dată nu au chef de lucru şi explorează atelierul prin vreo cutie cu minuni. Sunt sinceră cu ei, îi las să picteze, să se murdărească şi ei vin cu drag.

Apoi, pentru că mamele copiilor îşi doreau şi ele să picteze şi să bricoleze, am făcut cursurile pentru adulţi. Vin mămici care vor să se relaxeze, unele îşi iau materiale, exersează şi ajung să facă cadouri cu mâna lor. Este relaxant şi pentru mine să petrec timpul cu ele.

Pe lângă toate astea, iubesc florile şi am învăţat să fac aranjamente florale pentru diverse evenimente. Cumva am ajuns să fac servicii integrate, experimentez cu clienţii mei, lucrez la comandă şi astfel ies lucruri personalizate şi foarte speciale. Majoritatea oamenilor cu care lucrez îmi devin prieteni, miresele pentru care lucrez apelează la mine şi pentru botez, ajungem să ne împrietenim.

Cred că nu am avut toata viaţa mea o stare de bine permanent, aşa cum am acum datorită drumului pe care l-am descoperit.

 

Cum ţi-a venit ideea să lucrezi de acasă? E nevoie de puţin curaj…

Nu mi-am propus acest lucru de la început. Eram foarte stresată la fostul meu serviciu, nu mă simţeam bine acolo şi mi-am dat seama că nu pot să mă duc la birou şi să mă întorc întreagă la minte ca să stau cu copilul. Iniţial am zis că nu mă mai întorc la serviciu o vreme, ci stau acasă. Eu aveam pasiunea deja pentru manufacturat şi casa mea era plină de cartoane, mărgele, aţe şi sticle cu forme interesante pe care le căram de prin toate ţările în care mergeam. Aşa că la început făceam bijuterii, gablonţuri, şi, după o schemă deja clasică, au început prietenele mele să cumpere, apoi prietenele prietenelor şi tot aşa. După o vreme am făcut un fel de magazin cu produse handmade, semnate mai mulţi artizani, şi atunci practic am început un fel de business.

 

Nu ţi-a fost teamă să laşi un venit cât de cat cert pe un viitor incert din punct de vedere financiar? 

Am fost liniştită pentru că timp de doi ani stăteam oricum acasă cu copilul, şi nu mi-a fost frică de eşec pentru că puteam să mă întorc la vechiul job. Însă trebuie să recunosc că fără venitul stabil al soţului meu nu aş fi reuşit niciodată să dezvolt ceva pe cont propriu.

 

Care a fost bugetul pe care l-ai alocat începerii unei afaceri proprii? A avut de suferit bugetul familiei?

Am început cumva fără prea multe calcule. Am investit în magazin, în amenajări, şi nu a fost tocmai un succes. Însă toate experienţele m-au adus unde sunt acum şi au avut rolul lor. Da, a fost afectat bugetul familiei, căci am făcut un credit pentru care plătim şi azi.

 

Care au fost primele reacţii din partea celor apropiaţi când le-ai povestit că vrei să începi ceva nou, pe cont propriu?

Fac „treaba”asta de cinci ani şi cred că, până acum un an şi jumătate, majoritatea prietenilor mei credeau că tot ce fac este să mă trezesc la ora 11 şi să merg la cafele cu prietenele şi, din când în când, să mai pictez câte ceva. În realitate, lucrurile sunt destul de diferite.

 

Care sunt pentru tine avantajele şi dezavantajele faptului că lucrezi de acasă?

Eu am experimentat toate posibilităţile: am avut un job normal, am avut un atelier al meu separat şi am lucrat şi de acasă. Toate variantele au avantaje şi dezavantaje. Acum, după ce s-a născut cel de-al doilea copil al nostru, am renunţat la atelier şi ne-am mutat într-o casă mai mare unde mansarda este destinată lucrului.

Când lucrezi de acasă eşti mult mai prezentă în viaţa copiilor tăi, poţi să faci pauză de o oră, timp în care iei masa cu ei, poţi sa îţi aranjezi lucrurile aşa cum ai nevoie, nu dai socoteală mai multor rânduri de şefi. Nu ai nevoie să plăteşti suplimentar pentru un birou şi nici nu pierzi timp pe drumul către serviciu.

Dezavantajele sunt că ziua de lucru se prelungeşte uneori şi peste timpul familiei, că atunci când copilul creşte nu prea te lasă să lucrezi iar tu, părintele, eşti frustrat că stai acasă şi nu te joci cu el. Mie personal mi-a lipsit colectivul, dar mă tratam ducându-mă la petrecerile de firmă ale clienţilor mei. În cazul meu, unul din dezavantaje este că aduc o parte din materiale şi prin restul casei şi ajungem la un mic haos. Un alt dezavantaj atunci când eşti pe cont propriu este că dacă poţi lucra nu mai câştigi nimic, nu este ca la un job normal de unde iei concediu şi eşti plătit în continuare.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație