Rareș Manolescu: Nu compania îi face pe angajaţi fericiţi, ci fiecare trebuie să-şi dea seama cum vrea să-şi trăiască viaţa

cariera-totul-despre-mame

Carieră sau familie? Aceasta pare sa fie dilema pentru părinții momentului, prinși intre îndatoririle de la muncă și dorința și nevoia de a ajunge mai repede acasă, lângă cei dragi. Despre carieră și familie am stat de vorbă cu Rareș Manolescu, Executive Coach si Master Trainer, de la care am aflat câteva răspunsuri la problemele ce îi frământă pe mulți dintre părinții care încearcă să găsească un echilibru între viața profesională și cea personală.

Primește cele mai utile articole de parenting direct la tine în Inbox

Scrie-ne adresa ta de email

TOTUL DESPRE MAME: Ce reprezintă din punct de vedere social şi profesional sosirea pe lume a unui copil?
Rareș Manolescu: În mod clar reprezintă o combinaţie de bucurie şi presiune, fiind foarte legată de modul în care părinţii se raportează la cele două contexte: social şi profesional. Pentru că un copil e clar că schimbă radical modul de viaţă şi rutinele, dacă îţi asumi rolul de părinte complet. Asta înseamnă că, la nivel profesional, un părinte ajunge să pună în balanţă dacă mai alocă la fel de multă energie şi timp pentru sarcinile de serviciu, când în cealaltă parte a balanţei se află copilul. Social, un părinte ajunge să elimine sau să modifice radical obiceiuri pe care le avea înainte de apariţia copilului în viaţa sa.

Tema fundamentală mi se pare de a răspunde la o întrebare: în calitate de părinte, aşa cum arată viaţa ta acum, eşti mulţumit şi te simţi împlinit? Și nu dacă te simţi împlinit prin copilul tău, ci dacă te simţi împlinit cu tot ce faci.

TOTUL DESPRE MAME: După apariţia copilului ne mai putem păstra aceleaşi valori în ceea ce priveşte viaţa profesională?
Rareș Manolescu: Eu cred că valorile rămân aceleaşi, doar că se schimbă ordinea lor. În principiu, pentru un adult care devine părinte, copilul va deveni cel mai important aspect al vieţii sale. Şi cel puţin în primii ani de viaţă, va fi prioritatea numărul unu. Asta înseamnă că devine şi valoarea cea mai importantă, aspectul pe care îl preţuieşte cel mai mult. În consecinţă, va lua decizii ţinând cont de prioritatea principală, ceea ce va însemna că ce face profesional va cădea ca importanţă pe locul 2, 3 sau mai încolo. Găsesc că este normal acest lucru, atâta vreme cât adultul înţelege şi acceptă această reprioritizare. Asta aduce automat schimbări de energie şi ritm în zona profesională.

TOTUL DESPRE MAME: Care sunt câteva metode prin care un părinte poate să facă faţă provocărilor de acasă şi celor de la serviciu?
Rareș Manolescu: Una dintre metodele mele preferate este verificarea ierarhiei valorilor şi identificarea valorilor reale. De ce e important? Pentru că, în realitate, noi luăm decizii în fiecare moment pe baza valorilor noastre. Ele sunt cumva busola care ne arată mereu nordul. Şi, dacă nu ne dăm seama care este Nordul real, nu cel dorit, putem să fim frustraţi şi găsim că avem probleme şi provocări. Luând decizii şi trăindu-ne viaţa aliniaţi cu valorile noastre reale, nu cu idealismele sociale despre care unii şi alţii ne spun că ar trebui să le avem ca valori, avem şanse mai mari să gestionăm situaţiile de conflict sau provocările.

A doua metodă este a ne identifica motivaţiile reale pentru care facem diferite activităţi, mai ales cele care par să intre în conflict sau care ne provoacă. Cum se face asta? Există metode practice, iar una dintre cele mai bune poate fi găsită în cartea “Noua ştiinţă a motivării” de Susan Fowler, al cărei cuvânt înainte am onoarea să îl fi scris. De ce spun asta? Pentru că am testat metoda personal şi am văzut sute de oameni care, practicând-o, şi-au identificat motivaţia reală sau chiar şi-au schimbat motivaţiile în legătură cu acele activităţi care păreau provocatoare.

TOTUL DESPRE MAME: Părinții trebuie să fie parteneri egali în creşterea şi educaţia copiilor sau mama se sacrifică?
Rareș Manolescu: Nu ştiu ce înseamnă parteneri egali. Eu nu cred că poate fi vorba de aşa ceva, pentru că, încă de la naşterea copilului, există inegalitate: mama a adus copilul pe lume, mama este primul lui contact cu lumea o perioadă de timp.

Cred că mai realist este să folosim doar cuvântul PARTENERI. Asta presupune că fiecare își ştie rolul şi limitele şi fiecare CONTRIBUIE cu ceva la scopul comun. Când unul dintre cei doi vede că se sacrifică este pentru că cel mai probabil îl judecă pe celălalt prin prisma propriilor priorităţi şi valori. Şi de aceea apare percepţia de inegalitate. Dar în realitate nu este aşa.

Dacă vrei să reușești și tu să ai controlul asupra timpului tău și vrei să înveți cum ai putea folosi cât mai eficient această resursă, citește cartea ”Dacă eu am reușit poți și tu. Cum să găsești echilibrul între familie și carieră” a Laurei Vanderkam. Cartea este disponibilă AICI.

TOTUL DESPRE MAME: Ce facem când timpul de calitate nu este suficient pentru copii?
Rareș Manolescu: Facem rost de el. Când un părinte constată asta, înseamnă că simte o frustrare, deci realizează că a făcut o alegere greşită. Timpul e acelaşi, sunt 24 de ore pentru toată lumea. Ce facem cu el contează. Iar aici, fiecare părinte face alegeri în funcţie de priorităţile lui, iar consecinţa este că, uneori, copiii par să nu aibă timp de calitate. Dar calitatea o dau părinţii şi prezenţa lor cu copiii. Dacă un părinte stă cu ochii în telefon în timp ce copilul îi cere atenţie, e alegerea lui să facă asta. Telefonul îi cere atenţie, copilul îi cere atenţie. Dacă părintele acordă atenţie telefonului, asta spune clar ce e mai important pentru el în acel moment. Şi copilul sunt convins că simte asta. Dar, spre deosebire de telefoane, aceste momente nu mai pot fi reluate, ele se pierd pentru totdeauna. Deci, ce înseamnă timp de calitate?

TOTUL DESPRE MAME: Auzim adesea: „Am copii care mă aşteaptă acasă, dar stau peste program, pentru că toţi colegii stau”, „Lucrez foarte mult pentru a le oferi copiilor mei tot ce îşi doresc”, „Ştiu că îmi neglijez copiii, dar va veni o vreme în care îşi vor da seama de ce am făcut aceste sacrificii”. Ce se poate ascunde în spatele acestor afirmaţii?
Rareș Manolescu: Afirmaţiile spun lucruri diferite şi nu le-aş trata împreună. “Stau pentru program pentru că şi toţi colegii stau” îmi arată o persoană care alege să stea peste program pentru că motivul acela e mai important decât copilul. Ce sens are să te plângi că stai peste program, când tu alegi să faci asta? Mai bine accepţi că ai ales aşa şi că suporţi consecinţele sau găseşti metode să obţii şi ce vrei pentru copilul tău. Nu e de vină sistemul pentru că tu alegi să stai peste program. Alegerea e la tine mereu. Evident, orice alegere vine la pachet cu consecinţe. Eu cred că unor adulţi le este frică de consecinţe şi de aceea preferă să dea vina pe oricine altcineva pentru alegerile şi nefericirea lor.

Recomandări



rares-manolescu-totul-despre-mameTOTUL DESPRE MAME: Ce diferenţe la nivel familial sunt între oamenii împliniţi profesional şi cei nefericiţi din acest punct de vedere?
Rareș Manolescu: Faptul că primii dintre ei îşi trăiesc viaţa în concordanţă cu valorile lor şi urmărindu-şi scopurile lor. Nu fac rabat de la asta. Au un standard personal de a-şi trăi viaţa (nu vorbesc aici de bani, ci de grijă şi atenţia pentru ce e important pentru ei) de o calitate superioară.

TOTUL DESPRE MAME: Se vorbeşte adesea despre faptul că nu există persoane care să aibă o carieră excelentă şi o familie împlinită. Mai degrabă este vorba ori despre una, ori despre alta. Cât de adevărată este această afirmaţie?
Rareș Manolescu: Cred că această afirmaţie vine din faptul că oamenii se compară unii cu alţii. Ce înseamnă carieră excelentă? Dacă comparăm un medic cu un jurnalist, am putea să spunem că unul are o carieră excelentă. Dar care? Pentru că, dacă atât medicul, cât şi jurnalistul fac ce fac din pasiune, fiecare poate să aibă o carieră excelentă. Dacă amândoi acceptă că această carieră îi face să petreacă mai mult timp la locul de muncă şi asta le reduce timpul petrecut cu familia, înseamnă că ajung să fie împăcaţi cu decizia lor şi vor simţi că şi viaţa de familie este împlinită. Adică îşi trăiesc viaţă conform cu ce preţuiesc cel mai mult.

În concluzie, în momentul în care îţi defineşti ce înseamnă carieră de succes sau viaţă de familie împlinită, contează să faci asta după cum arată viaţa ta, priorităţile tale şi valorile tale. Dacă faci asta comparându-te cu alţii pe una sau pe cealaltă dimensiune (carieră sau familie), pierzi din vedere esenţialul: nu există un standard, pentru că fiecare om e diferit.

TOTUL DESPRE MAME: Cât de tare poate să influenţeze viaţa de la serviciu dinamica cuplului/familiei?
Rareș Manolescu: În funcţie de cât de maturi sunt cei doi. Dacă viaţa de serviciu presupune călătorii, muncă peste orele de program clasice sau stres, asta poate influenţa dinamica, mai ales dacă cei doi nu au agreat şi discutat între ei consecinţele acestui stil de viaţă. Revin la ce spuneam mai sus: ce îţi doreşti tu împreună cu partenerul tău de viaţă? Cum vrei să arate dinamica cuplului? În funcţie de aceste intenţii, ulterior poţi să iei decizii despre cum se potriveşte viaţa de serviciu sau ce schimbare e necesară.

TOTUL DESPRE MAME: Ne poate defini ca indivizi viaţă profesională sau mai degrabă cea personală?
Rareș Manolescu: Eu nu le consider separate, ci parte din întregul vieţii noastre. Pentru mine nu e una sau alta, sunt de fapt mai multe arii din viaţă, aşa cum le menţionam mai sus, în care facem lucruri. Unele dintre ele sunt aliniate cu felul în care vedem lumea şi cu valorile noastre, şi asta ne face să ne simţim împliniţi. Sunt alte activităţi care, pentru că intră în conflict cu valorile noastre, simţim că ne obosesc, ne stresează sau ne consumă energia. Şi atunci e momentul de analizat ce schimbăm.

TOTUL DESPRE MAME: Cultural femeile se presupune că îşi regândesc valorile şi motivaţiile după apariţia unui copil. În ce măsură pot şi bărbaţii să facă asta?
Rareș Manolescu: Din punctul meu de vedere e mai mult decât o presupunere, e o realitate. Dacă ne gândim că o femeie trece timp de nouă luni de zile prin schimbări fiziologice în timpul sarcinii, este imposibil să nu se producă şi schimbări la nivel mental. Asta înseamnă că modul în care ea va lua decizii după ce devine mamă este complet aliniat cu prioritatea cea mai importantă vieţii ei: copilul. Valorile şi motivaţiile unei femei se schimbă după ce dă naştere unui copil.

La bărbaţi se întâmplă în mod similar, dar poate nu cu magnitudinea schimbărilor ce se produc la femei. Pentru că bărbaţii nu au parte de schimbări fiziologice, ajustarea valorilor lor e posibil să nu fie atât de radicală. Ce contează este să realizeze şi să accepte că schimbările de valori şi priorităţi atrag după ele energii diferite în a duce la bun sfârşit aceleaşi activităţi şi în mod clar pentru unele dintre activităţi nu vor mai avea aceeaşi energie, pentru că nu le mai consideră la fel de importante.

TOTUL DESPRE MAME: Procrastinarea este doar un eufemism pentru lipsa de motivaţie?
Rareș Manolescu: Din punctul meu de vedere toate persoanele sunt motivate, însă nu în direcţia în care îşi doreşte cineva. Aşadar dacă amân, dar totuşi realizez activitatea respectivă mai târziu, se cheamă că am o motivaţie dezinteresată, slab calitativă. Pentru mine procrastinarea e un indiciu că activitatea respectivă nu este prioritară, în mod clar nu e aliniată cu valorile mele cele mai importante, poate chiar este conflictuală cu acele valori. Poate să fie ocazie foarte bună de a învăţa ceva din asta, de a mă dezvolta, pentru că e un moment de luat o decizie: continui să procrastinez şi să mă păcălesc sau fac ceva pentru a-mi recâştiga energia?

TOTUL DESPRE MAME: Ce sugestii aveţi pentru părinţii care simt că ceea ce se întâmplă la birou le afectează viaţa de familie?
Rareș Manolescu: Pe scurt: să își identifice valorile reale din viaţă, să își aloce timp pentru a-şi analiza modul în care îşi trăiesc viaţa şi pentru a decide ce au de gând să facă mai departe. Nimeni nu e responsabil de starea lor de bine în afară de ei înşişi. Nu e rolul unei companii să îi facă pe angajaţi fericiţi sau împliniţi. E rolul şi responsabilitatea fiecăruia să îşi caute direcţia şi să îşi dea seama cum vrea să îşi trăiască viaţa.

Al doilea pas: să îşi definească scopuri în fiecare dintre cele 7 arii din viaţă: spiritual, mental/intelectual, profesional, financiar, familial, social şi fizic/sănătate. Şi să vadă cum serviciul îi ajută sau îi împiedică să şi le atingă. Şi dacă îi împiedică, e doar la ei decizia.