Philip Seymour Hoffman sau povestea unui tată trist

Raluca Dumitrică
Portretul actorului la Festivalul de Film de la Sundance
Actorul, într-un ultim portret trist, realizat în ianuarie la Festivalul de Film Sundance
Philip Seymour Hoffman / Totul despre mame
Philip Seymour Hoffman, în ziua în care a câştigat Oscarul pentru "Capote"

Adio, Philip Seymour Hoffman!

Când am văzut pe Facebook un şir nesfârşit de ştiri care anunţau moartea actorului american Philip Seymour Hoffman, am crezut că e încă un hoax menit să genereze reacţii furibunde. Mai fuseseră astfel de ştiri false promovate, cu Jon Bon Jovi sau Celine Dion protagonişti, aşa încât am zis că e încă o minciună culeasă de pe Internet. De data aceasta, din păcate, vestea era cât se poate de adevărată, iar actorul atât de talentat murise în urma unei supradoze de heroină.

Philip Seymour Hoffman, un actor desăvârşit

Pentru cei care nu sunt foarte familiarizaţi cu numele lui Seymour-Hoffman, să trecem în revistă rolurile de excepţie pe care le-a interpretat în ultimii 20 de ani: de la apariții curte în filme de box-office, ca Scent of a Woman, When a Man Loves a Woman, Twister, Boogie Nights, The Big Lebowski, Patch Adams sau roluri mai importante, în pelicule precum Magnolia, The Talented Mr. Ripley, Cold Mountain, Along Came Polly, Mission Impossible: III, The Ides of March, Moneyball ori The Hunger Games, Hoffman triumfă la modul absolut cu partiturile din Capote, Before the Devil Knows You’re Dead, Charlie Wilson’s War, Doubt sau The Master.

Uşurinţa cu care a reuşit să între în pielea unor personaje atât de diferite îi aduce o serie de premii, printre care şi cea mai importantă distincţie pe care o poate obţine un actor, premiul Oscar, pentru interpretarea din Capote. Hoffman mai obţine alte trei nominalizări la preţioasa statuetă, câştigând, pe de altă parte, un Glob de Aur, un premiu BAFTA, un premiu SAG, un premiu la Festivalul de Film de la Veneţia şi multe alte trofee la festivaluri locale şi internaţionale.

Fiu şi tată devotat

Philip si familia sa / Totul despre mame
Philip, alături de familia sa prin New York

Deoarece pentru mulţi cinefili Philip Seymour Hoffman era un personaj discret, ale cărui acţiuni din viaţa privată erau puţin mediatizate de presă, puţină lume ştia că avea trei copii. Fiul, Cooper Alexander, născut în 2003, şi cele două fiice, Tallulah şi Willa, născute în 2006 şi 2008, au fost rodul relaţiei sale cu scenografa Mimi O’Donnell. Actorul a cunoscut-o pe Mimi în anul 1999 în timpul filmărilor la pelicula In Arabia We’d All Be Kings şi cei doi au fost nedespărţiți până cu aproximativ 3 luni înainte de moarte.

Pentru că voia să-şi protejeze familia, Hoffman a evitat de multe ori întrebările indiscrete ale presei, limitându-se la a vorbi în termeni generali despre relaţia dintre el şi copiii săi. În puţinele sale interviuri în care a discutat despre ce înseamnă să fii un actor de succes şi tată în acelaşi timp, Hoffman a declarat că e important să le spui copiilor că îi iubeşti şi să nu presupui că ei ştiu deja asta. Totodată, el a mai afirmat că la fel de important este să îţi manifeşti afecţiunea fizică faţă de ei, prin îmbrăţişări şi sărutări, gesturi prin care ei ştiu că eşti alături de ei şi că nu îi vei părăsi niciodată.

În afara legăturii strânse cu cei trei copii, Hoffman avea o relaţie foarte apropiată şi cu mama sa. De aceea a şi menţionat-o în discursul de mulţumire rostit după primirea premiului Oscar, subliniind faptul că a fost o mamă singură, care a reuşit să crească cu forţe proprii patru copii.

Între vorbe şi fapte

Deşi Hoffman părea a fi genul de tată care nu-şi va părăsi niciodată copiii, ziua fatidică de 2 februarie 2014 a lăsat mapamondul fără grai. Îngrijorată că nu venise în parcul de lângă casă, unde îl aştepta alături de copiii săi, Mimi O’Donnell a sunat un prieten, care a pătruns în apartamentul newyorkez, pentru a-l găsi pe Hoffman mort, înconjurat de nu mai puţin de 70 de pungi de heroină.

Hoffman avusese în perioada facultăţii probleme cu băutura şi cu drogurile, fiind internat la vârsta de 22 de ani, după terminarea studiilor, la o clinică de dezintoxicare. Într-un interviu acordat în 2006, Hoffman a mărturisit că a fost dependent de alcool şi de droguri şi că a încercat cu încântare maximă absolut tot ce se găsea pe piaţa stupefiantelor la ora respectivă. După 23 de ani de abstinenţă, Hoffman a cedat tentaţiei şi s-a apucat din nou de droguri, după ce luase contact cu nişte medicamente împotriva durerii prescrise de medicul său. Deoarece devenise iarăşi dependent de heroină, Hoffman a fost internat la dezintoxicare în mai 2013. De altfel, cu două săptămâni înainte de a muri, Hoffman i-a mărturisit unui străin întâlnit la Festivalul de Film Sundance că este dependent de heroină, iar în preajma Crăciunului i s-a confesat unui alt necunoscut de pe stradă, spunându-i că ştie că dependenţa sa îl va omorî. Tot dependenţa de droguri se pare că a fost şi motivul pentru care partenera sa a decis să întrerupă relaţia cu el, ceea ce a agravat starea actorului.

Drogurile şi victimele lor

Portretul actorului la Festivalul de Film de la Sundance / Totul despre mame
Actorul, într-un ultim portret trist, realizat în ianuarie la Festivalul de Film Sundance

Din nefericire, Philip Seymour Hoffman nu este singura victimă a drogurilor de la Hollywood. De zeci de ani, drogurile îşi revendică tocmai acele talente unice, cu parcurs fantastic. Printre acestea, mulţi părinţi de copii mici: Elvis Presley (tatăl unei fete în vârstă de nouă ani, decedat la vârsta de 42 de ani în urma unui stop cardiac, provocat de dependenţa de numeroase medicamente cu care starul se trata de luni de zile), Heath Ledger (mort în urma unei supradoze de medicamente când avea 28 de ani, tatăl unei fetiţe de trei ani), Kurt Cobain, solistul formaţiei Nirvana, (dependenţa de heroină l-a făcut să se sinucidă la 27 de ani, când era tatăl unei fetiţe de aproape doi ani) sau Michael Hutchence, solistul trupei INXS (s-a sinucis la 37 de ani, lăsând orfană o fetiţă de doi ani, iar autopsia a relevat că era sub influenţa drogurilor şi a alcoolului). Fanii lor şi cei care de-abia îi descoperă astăzi vor rămâne mereu cu regretul că aceştia s-au stins mult prea devreme şi înainte de a fi lăsat acestei lumi alte şi alte mostre de talent excepţional. Dar tot ei, ca şi noi, de altfel, nu trebuie să uite că drogurile nu sunt o alinare temporară a tuturor suferinţelor sau o stare de euforie veşnică. Ele sunt, de fapt, moarte.

Foto: www.nydailynews.com.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa