Cosleeping este unul dintre cuvintele pe care orice gravidă preocupată nu numai de sarcină, ci şi de perioada de după naştere îl ştie foarte bine. Şi, aşa cum el însuşi implică alăturarea a doi termeni, co şi sleeping, aşa şi acţiunea lui clară şi precisă: prin cosleeping două (sau mai multe persoane) împart acelaşi pat în timpul somnului. Asta înseamnă că fraţii pot foarte bine să facă cosleeping, dar şi copiii şi părinţii pot obişnui să doarmă împreună, pe termen scurt, mediu şi lung.
Chiar dacă la mijloc este vorba despre dormitul împreună pentru o luna, şase luni, un an sau cinci, nu o dată se poate ridică întrebarea dacă acest cosleeping nu cumva dăunează relaţiei de cuplu. Mai precis, dacă nu cumva obiceiul plăcut de somn alături de gâgâlici influenţează momentele de intimitate dintre cei doi soţi, dacă timpul care, anterior naşterii copilului, era alocat cuplului se estompează mult până la dispariţie sau dacă nu cumva acest cosleeping este cauza sigură a înstrăinării soților şi a deteriorării iremediabile a relaţiei intime existente între parteneri.
Adevărul este altul
Specialiştii, dar şi experienţa zecilor şi sutelor de cupluri care fac cosleeping, ne spun că lucrurile nu sunt, însă, deloc aşa. Patul nocturn din dormitorul conjugal nu este şi nici nu trebuie să fie legat indisolubil de ceea ce înseamnă pasiune în cuplu, iar asta înseamnă că relaţia intimă se poate consuma, ca să folosim un termen cât se poate de concret, şi în afara lui. În plus, dacă relația intimă se stinge, asta nu se întâmplă din pricina cosleepingului, ci din lipsa de comunicare a celor doi.
Cosleepingul are numai beneficii. Chiar și pentru parteneri!
Dar tot specialiştii ne spun că, deşi cosleepingul are beneficii foarte mari, în primul rând pentru mamă şi copil, iar apoi, prin extensie, şi pentru cei doi părinţi şi copil, decizia de a face cosleeping pe termen lung, în primul rând, ar trebui să fie una luată cu seninătate de ambii parteneri. Doar atunci când cei doi sunt perfect conştienţi de faptul că dormitul împreună oferă apropiere fizică în cea mai pură formă posibilă, o ajută pe mamă să fie mai odihnită și să alăpteze mai uşor, face ca supravegherea bebeluşului să fie mai facilă și garantează o cantitate mare de distracţie pentru întreaga familie, doar atunci cosleepingul poate fi pus în practică în cel mai bun mod. Nu mai spunem că el chiar poate să contribuie nu numai la somn de calitate, dar şi la o mai bună dezvoltare emoţională a copilului şi că sub nicio formă nu alterează relaţiile intime ale părinţilor. Necunoscând toate aceste lucruri, se poate ajunge la o stare de tensiune nedorită în cuplu, iar efectele sale pe termen lung vor fi, din păcate, vizibile în curând, iar pentru a ieși din asta vom avea nevoie de ajutorul unui specialist.
