Cum vorbim copiilor despre divort

O prietena buna, locuind in Franta cu cei doi copiii, mi-a povestit cu mirare ca fiul ei cel mare, de numai trei ani pe vremea aceea, era in minoritate in grupa lui de gradinita. Nu, nu din cauza nationalitatii ci pentru ca parintii lui erau in continuare impreuna, casatoriti cu acte in regula. Peste jumatate din copiii de numai 3 ani din acea grupa de gradinita pariziana, traiau in familii deja destramate sau cu un singur parinte.

Ne place sau nu, aceasta este lumea spre care ne indreptam. Desi  divorturile si familiile monoparentale sunt din ce in ce mai frecvente si in Romania, aceasta nu inseamna ca separarea parintilor nu este la fel de traumatizanta pentru un copil cum era si acum 100 de ani. Ba mai mult, copiii ai caror parinti nu au deloc intentia  sa divorteze, vor auzi acest cuvant misterios si isi vor intreba parintii in drum spre gradinita: Tu cu tati o sa divortati vreodata?

Ce simte copilul cand parintii se despart?

Cuvantul divort ii da fiori reci pe spinare oricarui parinte. E dificil sa ne imaginam cat de neinteles, apasator si inspaimantator este acest cuvant pentru un copil. Copilul traieste intr-un trunghi perfect: mama-tata-eu, iar ideea ca legatura care ii uneste pe  parinti ar putea disparea este sinonima in mintea unui copil cu propria disparitie. El stie ca a venit pe lume ca urmarea a acestei legaturi de dragoste, deci nu trebuie sa fim mirati daca un copil isi poate simti propria existenta anulata daca este brusc anuntat ca parintii lui se despart. Este la fel de frecvent ca un copil sa se simta vinovat de despartirea parintilor lui, sa creada ca nu a fost suficient de buns si cuminte pentru ca parintii sa ramana amandoi impreuna cu el.

Cand si cum ii vorbim copilului despre divort?

Sfatul psihanalistei franceze Francoise Dolto este simplu: in aceasta situatie dificila, ca si in altele, copilului trebuie sa i se spuna adevarul si asta cat mai repede.

In primul rand, el nu trebuie mintit pana in clipa in care unul din parteneri are deja bagajele la usa, sau copilul este chemat la tribunal pentru a decide cu cine va ramane. De indata ce parintii au decis sa divorteze, copilul trebuie sa afle si el acest lucru. Discutia poate fi diferita, in functie de varsta copilului, dar Dolto insista ca si un bebelus trebuie informat despre un asemenea eveniment care ii va schimba viata. Motivul acestei urgente este simplu: copilul stie ca parintii lui nu se inteleg, el aude si simte neintelegerile, certurile, tristetea, vede legatura de dragoste destramata. Cu cat il mintim mai mult, cu atat nelinistea lui va creste: el stie ca se intampla ceva, ca i se intampla ceva chiar lui, dar nu ii poate pune un nume.

Ce ii spunem copilului este la fel de importanat ca si momentul ales. Copiii au nevoie sa auda ca nu este vina lor, caci primul gand care se naste in inima lor este ca parintii se despart pentru ca el, copilul nu este suficient de bun. Este crucial sa ii explicam copilului ca vina pentru aceasta separare apartine in exclusivitate celor doi parinti, adultilor. Este momentul sa lasi deoparte propria frustrare si nevoie de a-ti invinovati partenerul, pentru a recunoaste, macar in fata copilului tau, ca vina unei separari apartine intotdeauna ambilor parteneri.

La fel de important este sa il asiguri pe copil ca nu regreti anii petrecuti in cuplu, in familie. Chiar daca pe moment asa ti se pare, gandeste-te ca pentru copil este ca si cum ai spune ca iti pare rau ca el s-a nascut. Pentru a dezamorsa gandurile acestea care apar automat in mintea copiilor, parintii trebuie sa spuna cu hotarare: Ma bucur ca am trait anii acestia impreuna si ca te-ai nascut tu, dar acum nu mai putem continua impreuna, trebuie sa ne despartim. Chiar daca noi nu mai suntem sot si sotie, vom continua sa fim parintii tai.

Copilul trebuie sa afle acum diferenta dintre rolul de partener si rolul de parinte: Nu mai sunt sotul mamei tale, dar voi fi intotdeauna tatal tau! Poate ca aceste cuvinte trebuie auzite si de parinti, nu numai de copii. Parintii trebuie sa le rosteasca pentru a se convinge de adevarul lor. Caci misiunea lor nu s-a incheiat. Chiar daca au decis sa incheie o relatie de dragoste, o relatie intre doi adulti, datoria de parinte nu dispare. Spre deosebire de cuvantul dat la casatorie, fatalmente revocabil, cuvantul dat la nasterea unui copil este irevocabil. Atat parintele cat si copilul au nevoie sa isi spuna unul altuia acest lucru, cu atat mai mult in situatia traumatica a unui divort.

Pentru mai multe sfaturi in aceasta situatie, puteti citi si Francoise Dolto, Cand parintii de despart. Cum sa prevenim suferintele copiilor (Editura Trei, 2008)

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație