Magia experiențelor noi. Despre dragoste și reinventare

Ina Irimia
reinventare relatie

Dragostea, ce cuvânt frumos. Deopotrivă cel mai intens sentiment uman și cel mai uzitat cal de bătaie al poeților din toate timpurile, dragostea ne atrage, ne consumă și ne unește, iar lipsa ei ne secătuiește și ne apasă mai greu decât lipsurile materiale.

Dragostea pe termen lung în căsnicie e un concept intens dezbătut. Confirmat de stoici și idilici, negat de blazați și sceptici, a început recent să fie întors pe toate părțile și de către oamenii de știință, aceste dubioase izvoare de articole și afirmații care ne îndreptățesc săptămânal vecinele să exclame ”Ei poftim, ia uite ce-au mai descoperit și ăștia!”

Vrei să depășești problemele care apar în cuplu și să înțelegi cum te ajută experiențele noi în relația cu partenerul? Atunci înscrie-te  la cursul online PENTRU NOI DOI susținut de Domnica Petrovai. Te poți bucura, astfel, de sfaturile și răspunsurile unuia dintre cei mai buni specialiști în terapia de cuplu de la noi! Înscrierile se pot face aici.

E cert că oamenii pot rămâne fericiți, pe termen lung, într-o relație. Unii, cel puțin. Monogamia și trecerea timpului nu sunt suficiente pentru a eroda o relație stabilă, funcțională. Doar că fluturașii primelor întâlniri și oftatul primelor despărțiri sunt înlocuite treptat de altceva. Acel altceva nu e nici pe departe mai puțin prețios sau mai prejos decât vârtejul intempestiv al îndrăgostirii; din contra, deseori adaugă fundamentul rațiunii și afecțiunii sincere peste primele valuri de eroticism sau infatuare ale debutului de relație. Însă, ce-i drept, uneori poate fi nițeluș cam searbăd.

Ei, și aici intervin fascinanții noștri oameni de știință. Între determinarea traiectoriei dejecțiilor unui pinguin și compararea velocității săriturilor unor purici pe LSD, savanții și-au înclinat capetele către spinoasa problemă a dezîndrăgostirii, să-i zicem, și s-au pus pe experimentat.

Cum au experimentat și ce le-a ieșit puteți afla din articolul celălalt, eu rezum doar ideea lor – anume că aceleași structuri și reacții biochimice care dau naștere fluturașilor și amorezării incipiente se formează când facem lucruri noi, inedite, alături de partenerul de viață:

”Experiențele noi declanșează în creier sistemul de recompensare, inundându-l cu dopamină și noreprinefrină. Sunt aceleași mecanisme care se declanșează la începuturile unei îndrăgostiri, o perioadă încărcată de extaz și gânduri obsesive în direcția noului partener. Aceleași substanțe chimice acționează și în cazul dependenței de droguri și a deviației de comportament obsesiv-compulsive.”

Cu precizarea firească – lucruri inedite care să vă facă plăcere amândurora, totuși. Mă chinui să-mi conving bărbatul să mergem la un masaj suedez de nu știu câte luni. Am auzit eu de o doamnă vârtoasă, ursoaică nu alta, care îți trosnește oasele și apoi ți le reașează ca la Lego. El se chinuie să mă convingă că nu știu ce whisky scoțian are o aromă nemaipomenită de stânci, ploaie și fum de lemne. Eu îmi mențin opinia de plebee, anume că Laphroaig are miros de cablu ars, și-l las să și-l deguste sănătos de unul singur. Așa cum și eu probabil dacă ajung la Ursa Mare îndreptătoare de oase, singură ajung.

Pentru mine, chestia asta cu ineditul a fost mai greu de înghițit. Eu detest surprizele și suspansul. Sunt bolnavă de scenarită catastrofică cronică, sunt control-freak și sunt de o lene care frizează genialitatea. Prin urmare, chestiile noi și inedite mai întâi mă bagă bine în sperieți, abia apoi mă încântă (și nu tot timpul). Sunt absolut mulțumită de ideea de a sta în casă în loc de testat mai știu eu ce bodegă nouă, nu-mi vine să-mi tot rearanjez mobila bilunar, pentru că deja am amplasat-o pe cât se putea omenește de bine, nu văd de ce aș mânca altceva în afară de midii în Bulgaria și haggis din Scoția, în mașină ascult aceleași 25 de melodii pe care le schimb după ce le rumeg ca pe guma de mestecat, refuz sistematic adăugări la prieteni pe FB de ani de zile pentru că mi-s de-ajuns ăștia pe care-i am, ce mai, sunt moartea ineditului.

Și totuși. Lăsând toate astea deoparte – hai că nu-s chiar ca în As Good As It Gets, deși presupun că așa m-ați vizualizat deja – trebuie să recunosc onest că memorabile și încântătoare au fost zilele în care într-adevăr am făcut ceva nou. Cea mai frumoasă vară din viața mea a fost cea în care eu și soțul meu ne-am urcat pe biciclete și am explorat în fiecare zi, după muncă, un colț neștiut din București. N-a costat nimic, nu ne-am riscat viețile – exceptând ocazionala portieră deschisă peste genunchi de vreun șofer, a durat cât aveam chef să dureze și în fiecare zi am văzut ceva fain. Bucureștiul are zone magnifice, adevărate comori.

Cel mai fain concediu n-a fost cel în care am mers în locul meu preferat, în perioada preferată și prestabilită, am tras la hotelul preferat și mi-am mâncat felurile preferate. Ci acela în care noi doi am decis să mergem prin țară cu mașina, într-un traseu lax, prietenos cu derogările și inspirațiile de moment.

Și ca un ultim argument în favoarea experiențelor inedite – m-am reîndrăgostit, pe veci și infinit de soțul meu, când ne-am văzut pe amândoi față în față cu cea mai inedită făptură, creație a amândurora – fiul nostru.

Acest articol a fost realizat de Ina Irimia și inspirat de lectura unui text pe aceeași temă din New York Times.

Vrei să depășești problemele care apar în cuplu sau sincopele în relație? Atunci înscrie-te  la cursul online PENTRU NOI DOI susținut de Domnica Petrovai. Te poți bucura, astfel, de sfaturile și răspunsurile unuia dintre cei mai buni specialiști în terapia de cuplu de la noi! Înscrierile se pot face aici.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa