Limitele în cuplu sau de ce nu e bine să-i citești SMS-urile

Roxana Ristache

Limita, simplu spus, este linia unde se termină “Eu” şi începe o altă persoană. Ea arată cine suntem şi cine nu suntem, ce ne place şi ce nu ne place.

La nivelul cuplului, limitele reprezintă cadrul fizic, emoţional, sexual şi mental pe care îl stabilim cu celălalt, având rolul de a ne proteja împotriva controlului, manipulării, abuzului sau exploatării de către persoana cu care intrăm în relaţie.

”Numai tu eşti de vină!”

George îi spune soţiei:“M-am enervat destul de tare în urma vizitei părinţilor tăi! Îmi cer scuze pentru că am ţipat la tine!”. Mihai are însă o altă abordare, mai “categorică”, după părerea lui: “Am avut un weekend oribil! Numai tu eşti de vină! Ţi-am spus eu că nu e o idee bună să vină părinţii tăi în vizită!” Îţi sună familiar cele două replici?

Limite sănătoase versus limite nesănătoase în cuplu

Ce e diferit între cele două tipuri de reacţie? Şi ce spun aceste replici despre relaţiile de cuplu? Ambele dau informaţii despre limitele din cadrul cuplurilor. Mai precis despre tipul de limite. În primul caz, partenerii funcţionează după limite sănătoase. În cel de-al doilea, limitele sunt nesănătoase. Ce face diferenţa în “sănătatea” limitelor?

Într-un cuplu cu limite sănătoase, fiecare partener este conşient de felul în care se simte, gândeşte sau reacţionează într-o situaţie dată. Mai mult, este capabil să distingă între propriile emoţii şi opinii şi cele ale partenerului. Atunci când într-un cuplu există stabilite limite sănătoase nici unul dintre parteneri nu permite celuilalt să îi controleze felul în care se simte, acţionează sau gândeşte. Respectarea spaţiului de lucru al ceiluilalt sau a intimităţii mesajelor primite pe telefon sunt alte exemple de limite sănătoase în cuplu.

Dacă unul dintre parteneri îl învinovăţeşte pe celălalt pentru propriile trăiri, atunci este vorba despre limite nesănătoase. Acest tip de limite presupune ambiguitatea şi neclaritatea între cei doi. Folosirea obiectelor partenerului fără permisiunea acestuia este una dintre cele mai frecvente situaţii care arată “nesănătatea” limitelor în cuplu: “Nu înţeleg de ce te superi! I-am dat maşina ta fratelui meu, avea nevoie urgent de ea. Mare lucru că nu ţi-am cerut voie! Oricum astăzi nu pleci nicăieri şi nu ai nevoie de ea!”

Cel mai adesea, limitele nesănătoase duc la abuzuri emoţionale, fizice sau psihice. “Tu m-ai făcut să te lovesc!”, o să îi spună un partener violent soţiei sale.   

Care sunt beneficiile limitelor sănătoase?

Limitele clare sunt un indicator  al sănătăţii relaţiei de cuplu. Ele ne ajută ajută să ne păstrăm identitatea, să ştim unde se termină “eu” şi unde începe “tu”, ne ajută să spunem “nu” şi să acceptăm refuzul celuilalt. De exemplu, fiecare este responsabil de propriul corp, de emoţiile pe care le trăieşte, de cuvintele pe care le spune, de atitudinile pe care le ia, de valorile şi preferinţele sale.

Prezenţa limitelor sănătoase în relaţie contribuie la asumarea propriei responsabilităţi într-o situaţie dată, reduce şi chiar elimină tendinţa de a învinovăţi partenerul. Când îţi asumi responsabilitatea pentru contribuţia ta într-o ceartă, de exemplu, iar partenerul tău şi-o asumă pe a lui, atunci rezolvarea conflictului devine mai uşoară.

Totodată, limitele sănătoase protejează de eventualele comportamentele abuzive, de frică şi durere, contribuie la starea de bine, cresc stima de sine şi respectul, atât faţă de sine cât şi faţă de partener, şi ajută la o comunicare directă şi sinceră între cei doi.

Limitele sănătoase elimină jocurile de putere sau de manipulare dintre parteneri, pun capăt atitudinilor de  victimă sau martir, promovează relaţiile mature şi responsabile.

Cum stabileşti şi menţii limite sănătoase în cuplu

Pentru a avea limite sănătoase în relaţia de cuplu este nevoie să ai o bună imagine despre limitele personale şi limitele celorlalţi. Iată câteva strategii prin care poţi promova limitele clare în relaţia ta de cuplu. E important să reţii că toate recomandările se referă la propriul tău comportament:

  • Comunică-i partenerului sincer şi clar ceea ce simţi şi ce gândeşti la un anumit moment.
  • Întreabă-ţi partenerul ce simte, nu încerca sa presupui  şi apoi să acţionezi pe baza presupunerilor tale: “Am crezut că o să te superi dacă ies cu prietenele în seara asta, aşa că am rămas acasă”.
  • Asuma-ţi responsabilitatea pentru alegerile tale. Nu învinovăţi partenerul pentru sentimentele tale sau pentru ceea ce s-a întâmplat, ci încearcă să îţi dai seama cum ai contribuit tu, prin alegerile făcute, la respectiva situaţie.
  • Exprima-ţi sentimentele folosind persoana I singular, nu a doua singural. Astfel, în loc de “Tu mă enervezi atunci când vii târziu” poţi spune “Eu mă enervez atunci când vii târziu”.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa