Ne dorim relații de lungă durată, dar… Când ne-am hotărât că vrem să ramânem în relația noastră actuală și am început să facem planuri de viitor, nu ne-am pus prea mult problema cum va fi aceasta peste 15-20 de ani.
Vom trăi și vom vedea
Când ești într-o relație fericită, pleci cu încredere și speranță la drum lung împreună, simți că ai suficiente date să crezi că relația va merge bine, dacă amândoi vom avea grijă de ea. Cât despre aspectul sexual al relației după ce vom fi petrecut ani și ani împreună, cred că, cel mult, m-am gândit că vom trăi si vom vedea.
Între timp, pentru că am ajuns deja în acel viitor prea vag conturat pe atunci, am descoperit, evident, că relația nu mai merge de la sine ca atunci când ești îndragostit, în primii ani, ci că este de muncit la ea. Cât despre dorința sexuală, așa omniprezent cum pare sexul în jurul nostru, este paradoxal un subiect pentru care trebuie să depunem efort să îl înțelegem și să acționăm spre binele nostru comun. Și asta pentru că, dacă stăm să reflectăm, nimeni nu ne învață cum să trăim în relații de lungă durată, cum să păstrăm comunicarea, intimitatea emoțională și sexuală, astfel încât să ne simțim fericiți într-un asemenea parteneriat.
”Cea mai mare bucurie a vieții”, apariția copilului
Când faci planuri de viitor, nu prevezi cât vă veți schimba fiecare sub influența stresului zilnic, de exemplu. Sau cum se va remodela dinamica cuplului care trece prin supranumita “cea mai mare bucurie a vieții”, apariția copilului. Grijile, oboseala și acomodarea cu un program nou ajung să dea peste cap toate obiceiurile de când eram doar noi doi. Să nu mai vorbim de propriile nevoi, la care te gândești abia când ești într-un moment de criză în care ajungi, evident, pentru că le-ai neglijat prea multă vreme. Sau comunicarea cu celălalt, care se poate reduce pe nesimțite doar la subiecte practice sau exprimat frustrări.
Dar chiar și fără copii sau după ce aceștia au crescut, puțini pot să țină piept rutinei sau a timpului liber împreună din ce în ce mai redus, mai ales când și ofertele pentru petrecerea acestuia sunt și foarte puține pentru adulții de vârsta a doua sau a treia. Și nu am pomenit nimic de diferențele dintre parteneri și nevoile lor individuale, care par din ce în ce mai divergente cu trecerea timpului.
Cum să păstrezi dorința sexuală în asemenea condiții?
Ei bine, în ciuda faptului că, aproximativ jumătate din cupluri divorțează, există destul de multe, cam jumătate dintre cele care rezistă în timp (dacă e să ne luăm după un studiu american din 2016) în care partenerii declară ca au o satisfacție mare a relației și, mai ales, o satisfacție mare sexuală.
Pentru cei aflați într-o relație de lungă durată, cel mai probabil, era de așteptat sa știe că acestea două sunt în relație reciprocă sau că satisfacția în relație e cu atât mai mare cu cât comunicarea între parteneri e mai bună sau nivelul încrederii e ridicat. Sau că felul în care ajungi la compromisuri, modul în care rezolvi conflictele contează mult în fericirea cuplului.
Poate părea o surpriză, dar ceea ce influențează în mod pozitiv satisfacția sexuală în cuplu este capacitatea de a-ți exprima nevoile sexuale și de a nu te pune pe locul doi. Ca femeie, eu încerc să-mi amintesc când a fost acest lucru un subiect în educația noastră, chiar și privit mai general, în legătură cu exprimarea nevoilor noastre, ca femei, în cadrul relației. Concluzia nu cred că e prea încurajatoare pentru generația noastră.
Câteva teme de reflecție
Când apare în cuplu insatisfacția sexuală, sunt șanse ca acesta să se redreseze căutând ajutor și plecând de la câteva teme de reflecție: cât este de important sexul pentru fiecare din parteneri? Cât de confortabil ne simțim în sinea noastră față de sex și cât de anxioși suntem în fața a ceea ce înseamnă intimitate și vulnerablitate în relație? Cât de capabili suntem să vedem semnele anxietății sau ale altor afecțiuni care erodează o relație (cum ar fi depresia)? Cât de resentimentari suntem în relația noastră și cât îl pedepsim pe celălalt prin refuzul intimității sexuale? Și poate, cel mai important, cât suntem de dispuși (noi sau partenerul nostru) să venim în întâmpinarea nevoilor sexuale ale celuilalt (s-a constatat că cei care sunt motivați să răspundă la fanteziile celuilalt au cea mai înaltă satisfacție sexuală)?
Retrospectiv, mi-ar fi plăcut să fi știut mai devreme că voi ajunge să reflectez la toate lucrurile de mai sus. Cred, însă, că rămân mereu actuale într-o relație de lungă durată și că nu sunt singura care se confruntă cu ele. Nu-i așa?
