Să nu uiți să iei pâine!

Ina Irimia
Rutina in cuplu

Astea-s cele mai des auzite cuvinte într-o căsnicie. Dincolo chiar și de ”te iubesc”. Pentru că te iubesc azi, te iubesc mâine, poimâine poate știi și singur, dar pâinea tot uiți s-o iei.

Și de la ideea asta pornesc la luptă vijelioase articole, profunde drame și nesfârșite certuri: cu mic cu mare, în scris sau în viață, în filme și reviste glossy, luptăm cu vitejie contra rutinei din viața familială. E noua literă stacojie, vărul ascuns în beci, poza jenantă de pe recamier.

Dar eu întreb – de ce? De ce rutina în sine să fie o povară? În fond, o căutăm încă de când ne naștem.  Doar am citit sute de sfaturi pediatrice conform cărora nou născutul caută instinctiv rutina orelor de somn și masă, a ritualurilor zilnice. De ce ne-am dezbăra de ele adulți fiind?

Eu zic că e firesc să avem un anumit fel de rutină într-o relație de lungă durată, ba chiar și sănătos. O căsnicie are nevoie de o fundație solidă; e ca o casă. Cum ar fi să îți găsești în fiecare zi mobila mutată din loc, actele puse în alte părți și serviciul la altă adresă, doar de dragul inovației?

E firesc și să nu mai fie un mare mister cel de lângă tine. Nu de alta, dar dacă rămâne un mister și după 10-15 ani, atunci îți vei face amare reproșuri că nu l-ai cunoscut cum se cuvine.

Dacă simți că rutina te sufocă, eu cred că mai degrabă ar fi momentul unei analize la rece. Identifică aspectele dureroase și încearcă să le rezolvi pas cu pas, în loc să aștepți sau să soliciți Marea și Radicala Schimbare (faimosul ”aș vrea ceva nou, dar nu știu ce”)

Ce parte a rutinei familiale te nemulțumește? Comportamentul afectiv sau conjugal? Ritmul tău zilnic? Felul în care petreceți timpul liber? Relația cu neamurile? Locul unde petreceți sărbătorile?

Dacă te ajută, așterne-le chiar pe hârtie. Numai nu te lăsa dusă de val, nu te înfuria pe măsură ce le notezi. Nu mai contează cine a zis, acum 5 ani, ”hai să mergem în vacanța de Paști la Bușteni”. Contează că de 5 ani mergeți într-una acolo, și ție ți s-a acrit de toți Buștenii din lume.

Te-ai dezîndrăgostit?

Vezi rutina în persoana și existența partenerului tău? E un proces reversibil; într-adevăr, dacă mă întrebați pe mine, oamenii ca societate luptă din răsputeri contra oamenilor, ca specie. Există din ce în ce mai multe dovezi și constatări arheologice, antropologice, medicale etc conform cărora monogamia de lungă durată (adică relația clasică, el și ea împreună, pe veci) e un compromis social.

Așa, și? N-ar fi singurul. Tot compromis social este faptul că ne împiedicăm copiii să se acupleze imediat ce ating pubertatea. Ceea ce, îndrăznesc să cred, e spre binele lor. Și tot nenatural, desigur.

Într-un articol precedent am aflat că, introducând elemente de noutate (inedite și binevenite de ambii parteneri) în viața de cuplu, putem îmbunătăți inclusiv latura romantică a relației. Ce poate fi rău în a accepta injecții de nou, de necunoscut, în a învăța ceva nou împreună?

Lucrezi zilnic de la 9.00 la 18.00?

Ca 85% din populația activă a țării, de altfel? E plicticos, absolut de acord, certific din proprie experiență – doar de unde crezi că-ți scriu aceste sfaturi, la aceste ore? Dar măcar fă loc pentru o seară la un festival de film sau la patinoar. Nu știți să patinați? Excelent. Poate învățați, sau dacă nu, veți avea măcar propria reprezentație de comedie bufă.

Ca om trecut cu bine prin această etapă a relației – insist să cred că-i o etapă de trecut, nu un drum înfundat – consider că un sfat foarte important, poate cel mai important, ar fi să iei inițiativa în a înviora relația, pornind de la tine spre celălalt, dinspre interior spre exterior. Nu știu dacă mai ține minte cineva filmul The Neverending Story. E un moment în care eroului i se înfundă calul în mlaștina gândurilor triste, și pe măsură ce se lasă copleșit de tristețe, se împotmolește iremediabil. O fi el film pentru copii, dar metafora e cât se poate de validă și valabilă. Nu te lăsa trasă în jos de această mantră păguboasă ”Of, Doamne, nimic nou, ce plictiseală, mereu la fel, el e la fel, viața e la fel”. Și iată de ce:

  1. În primul rând, sunt șanse mari să fii și tu la fel. Poate nici tu nu abunzi de originalitatea pe care o pretinzi altora. E posibil să fim fix la fel de plicticoși pentru alții pe cât suntem și noi plictisiți de ceilalți. Așa-i că nu te simți excelent în postura plicticosului? Așa-i că dai să mârâi mental ”ei poftim, dar ce-oi vrea să fac?” Scutură și din rutina auto-impusă, dacă tot te-ai pus pe dereticat în dinamica cuplului.
  2. Nimeni n-are de unde ști ce anume te plictisește mai rău, cu ce ai vrea să schimbi sau ce n-ai mai face, până nu zici. Telepatia e mai degrabă o vagă posibilitate de pe tărâmul SF-ului, nicidecum o certitudine.
  3. Propune ceva. E atât de clasic schimbul de replici ”Ce vrei să facem? Nu știu, ce vrei tu. Păi nu știu. Dar tu ce vrei? Nu știu. Ce vrei tu. ” Dar propune odată ceva! Pasivitatea și letargia nu fac altceva decât să hrănească monstrul de sub temelia căsniciei voastre.

Rutina în sine nu e ceva rău. E ca o structură de oțel, pe care e drept că se mai pot agăța și buruieni în procesul de consolidare. Mai degrabă folosește-te de cadența pe care o capătă zilele voastre, pentru a găsi acele intervale de timp pe care le poți dedica ineditului. Și între acele momente de inedit, nu uita să iei pâine.

Ca să afli mai multe despre tine ca să poți afla mai multe despre partener citește și Parenting cu iubire – Descoperăți instinctele de părinte

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa