”Atunci când ești părinte, alergi la maraton, nu faci sprint.”, am auzit odată o mamă spunând. ”Păstrează-ți deci puțină energie pentru momentul următor” aș vrea eu să adaug. Știm deja că să crești un copil nu e simplu și că, uneori, te simți chiar ca la o cursă, un triatlon aș spune eu. Pentru că ai mai multe probe peste care trebuie să treci. Prima te aruncă în cursa părinților perfecți, a doua te introduce brutal în cea a cuplului cu copil iar a treia, dacă mai respiri, te pune să alergi pentru împlinirea ta proprie și personală. Am uitat să vă spun ceva important, nu ai timp de antrenament, cel puțin nu la primul copil. Astăzi sunteți voi doi și mâine o ființă mică și dependentă 100% de voi zâmbește știrb din brațele tale și dă startul unui maraton.
Deci nu e cu antrenament, vreau să fie clar. Te poți, însă, pregăti măcar teoretic pentru ceea ce urmează. Poți să citești și să te documentezi. Este la fel de important să îți pregătești și partenerul pentru ceea ce urmează. Pentru că, urmează o schimbare. Este una profundă care scoate cel mai bun și, în același timp, cele mai întunecate lucruri din sufletul omului. Din această perspectivă poate că nu ar fi rău să știi cum stai. Și mă refer aici la relația cu partenerul de viață. Pentru că imediat după naștere, dacă a ales să fie prezent în viața copilului vostru, va fi persoana cu care vei interacționa cel mai mult și mai des. Vei avea nevoie de sprijin și ajutor, vor fi momente în care te vei baza pe el.
Așadar, voi cum stați?
Sunteți suficient de bine împreună cât să rezistați la un maraton care nu vă dă pauză în primii ani? Dragostea este la locul ei? Empatia și respectul vă sunt cuvinte cunoscute și concepte familiare? Vei avea nevoie de ele atât tu cât și partenerul de viață. Apariția unui copil aduce multă presiune în familie și e bine ca mama și tatăl să fie pregătiți pentru asta. Le va fi de ajutor să nu uite că se au unul pe celălalt și să țină cont de faptul că au conceput copilul din dragoste. Ei rămân, totuși, o pereche. Pentru că rolul de părinți nu vine să distrugă relația de iubire dintre ei, ci să o completeze.
Și ca să revenim la maraton, în momentele când vei simți că nu mai poți, te întorci la cel care ți-a fost dintotdeauna coleg de echipă. El te cunoaște, te înțelege și știe cel mai bine prin ce treci. În mod ideal este și un prieten foarte bun. Suportul, dragostea și căldura pe care ți le poate oferi vă vor ajuta.
Copilul nu salvează relația voastră, o întărește dacă ea există, o schimbă din temelii și, de foarte multe ori, o duce într-o nouă dimensiune.
La fel de bine stresul, grijile, noile roluri fac o relație instabilă să se erodeze și mai rapid. Și nu este vina copilului.
Copilul este încununarea unei relații și nu salvarea ei. Uneori, el este o legătură invizibilă, de o viață între două persoane care pentru măcar o probă de maraton au alergat împreună.