A început Euro 2016. Primul meci, cu România. Și cu doi masculi în casă. Am supraviețuit, dar mai urmează o lună întreagă de fotbal. Doamnelor, ne luăm câmpii împreună?
Două meciuri pe zi
Din spirit patriotic, sunt de acord să fac aprovizionarea cu lămâi pentru limonada copilului și bere pentru noi, ba chiar și cu semințe când joacă România. Stau și eu la meci, țin cu ai noștri, mă enervez și mă bucur la unison cu microbiștii casei. Dar ce ne facem cu celelalte un milion de meciuri care au loc în această perioadă?! Cum să mimez eu fascinația pentru fotbaliștii care aleargă pe teren după o minge, cu unicul scop suprem de a o băga în poarta adversarului? Oricât aș încerca, nu găsesc magia și pace. În plus, au intrat în casă tot felul de cuvinte care îmi sunt complet străine: “gol la vinclu”, “braziliană”, “corner” etc. Așa că inspir adânc și mă gândesc că luna asta este una de sacrificiu.
O lună de aur!
Cum nu mă simt prea bine în postura de prințesă alungată din turnul de fildeș al televizorului din living, am decis să îi las pe băieți în pace cu trăirile și emoțiile lor. Dacă un gol dat de Croația poate să le întoarcă lumea pe dos, mie îmi este complet indiferent. În schimb, am câștigat o grămadă de timp al meu. Mă văd cu prietene la fel de imune la microbul fotbalului. Decât să stau să-mi dau ochii peste cap în bucătărie, izgonită de fluierul arbitrului, prefer să ies la o cafea de mult promisă sau să văd ce noutăți sunt prin magazine. Fără sentimente de vinovăție, că doar băieții au treabă. Se uită la meci! Am regăsit cărțile începute și neterminate de pe Kindle, am reorganizat șifonierele, mă simt ca-n vacanță în timpul acestui Euro 2016 de care mi-era atât de groază la început.
Tătici și băieți
Pentru tătici și băieți sau fetițe pasionate de fotbal, este ocazia perfectă să petreacă timp împreună și să aibă un subiect de conversație pe placul lor. Îi unesc aceleași speranțe, țin cu aceeași echipă, discută și iau la rost tehnica pe driblare a nu știu cărui fotbalist cu nume imposibil de ținut minte (pentru mine). Ba mai mult, parcă altfel te uiți la mingea proprie după ce ai fost martorul unui gol ca-n povești, așa că-ți vine să ieși în parc să te joci. Iată, așadar, un motiv temeinic să-mi placă fotbalul de la distanță. E ca un lipici între copii și tătici! Un lipici de care putem profita și noi, dezlipite temporar de ecranul televizorului, mult prea tentant seara, după oboseala de peste zi. Așadar, în perioada aceasta am de gând să dorm mai mult, să citesc, să mă văd cu prietene de care mi-e dor și să-mi dau răgaz.
Cum sărbătorim fotbalul?
Când nu-ți place fotbalul și ești în plin campionat european, poți reține câțiva jucători de-ai noștri, ca să nu pari complet pe dinafară când joacă România. Tătărușanu, Adi Popa. Suficient! O tactică de supraviețuire este să inviți prieteni când sunt meciuri. De regulă, partea masculină a grupului va sta cu ochii lipiți de ecran, în timp ce partea feminină- sau pur și simplu nemicrobistă- se va retrage la povești în altă parte a casei. Îmi arăt solidaritatea cu o pizza de casă și tolerez țipetele de extaz sau de deznădejde ale celor care, jur că nu pricep de ce, suferă și se bucură de-adevăratelea când mingea ajunge într-o poartă sau alta. Mă gândesc că o lună trece repede și n-ar avea rost să mă afund în despresie din cauza obsesiei pentru fotbal care mă înconjoară. Decât să-mi iau câmpii, mai bine îmi iau revanșa și găsesc supape de fericire personală în fața microbului. Mă apuc de yoga, și-așa îmi propun deja de vreo doi ani să fac ceva doar pentru mine. Sau mă apuc de cărți de colorat pentru oameni mari. Orice, doar să nu mai simt că nu am loc pe lumea asta în perioada campionatului Euro 2016 și ca să nu mai aud, pe la rateurile alor noștri, panoplia reală de înjurături pe care le știe, de fapt, copilul.
