Episodul 18: A fi sau a nu fi dezbrăcat în fața copilului

jurnal-vacanta-totul-despre-mame

Voi cât de tare vă dezbrăcați în fața copilului? Cam cât îi arătați din trupul vostru? Îmi puteți spune un procent?

Vă dați seama că ideea asta nu mi-a pocnit mie acum prin minte, pur și simplu. Nu! Seara trecută, Victor m-a rugat să fac baie cu el. Ar fi vrut și el să-mi spele mie părul, așa cum eu i-l spăl eu lui. Recunosc, m-am fâstâcit. Inițial, am refuzat, dar m-am supus lungului șir de de ce-uri. Atunci l-am întrebat și eu de ce vrea să intru cu el în cadă: 

– Pentu că vleau să tacem baie piună. (Pentru că vreau să facem baie împreună)

A fost atât de dulce încât m-a cucerit instantaneu și nu cred că mai e nevoie să precizez că m-a convins pe loc.

Când am început să-mi dau hainele jos, parcă îmi venea să dau înapoi. Parcă regretam un pic clipa de mai devreme când scosesem pe gură porumbelul „Bine, facem baie amândoi!”

Să mă dezbrac de toate hainele? Să opresc pe mine măcar o piesă? Am încercat să fac asta, dar atunci Victor a remarcat imediat:

– Cu tiloți? Vleau și eu fac baie cu tiloți!

Eh, și ca să nu lansez eu moda „îmbăierii cu indispensabilii pe tine” în viața copilului, am renunțat eu la ei.

A fost ciudat la început, chiar foarte ciudat. Folosesc acest cuvânt pentru că mi-e foarte simplu să redau așa amalgamul de gânduri, temeri, gesturi care au pus stăpânire pe mine, cel mai probabil, din pudoare. Cred că asta mi se trage de când eram copil, pe vremea când era rușine ca mama sau tata să se dezbrace în fața copiilor. Cred că se exagera puțin. 

Îmi aduc aminte cum la școală, prin clasele primare, una dintre fete ne-a povestit că mama ei se schimba în fața ei și că a văzut-o goală de nenumărate ori. Vestea s-a răspândit la prima pauză și fata a devenit fenomentul școlii. Și îmi amintesc cum o priveam pe mama ei atunci când apărea pe la școală. Noi, ceilalți, vedeam în asta ceva deplasat…

Parcă mai văd un pic lucrurile așa și în ziua de azi, dar ce să mai comentez? Aseară am petrecut aproape o oră în cadă cu copilul meu. Goală! A fost foarte bine, ne-am distrat mult. Poate am greșit. Poate am depășit limita aia care mă uimea pe mine în copilărie. Poate mă veți judeca, dar înainte de asta spuneți-mi, vă rog, voi ce-ați fi făcut în locul meu?

În episodul de săptămâna viitoare, Victor se luptă cu tehnologia. Olé!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație