Episodul 100: Dac-aţi şti cât de dor o să vă fie…

jurnal-vacanta-totul-despre-mame

Am o prietenă care a născut recent. Am tot vorbit cu ea la telefon în ultimul timp și e din ce în ce mai disperată. Copilul nu doarme, ea e obosită, copilul plânge, ea e disperată. De fiecare dată mă întreabă dacă Victor făcea așa. Da, normal, și el a plâns, nici el n-a avut somn, și eu am fost obosită, și eu am fost disperată. Cunosc atât de bine stările astea! Și nu numai că le cunosc, dar îmi e dor de ele!

Aici n-a înțeles nimic. Cum adică îți dor? Cum să-ți fie dor de așa ceva? Cuuuum?

Ei bine, dragi proaspete mămici, știți în ce momente mi se face dor de clipele când era Victor bebeluș?

Îmi e dor atunci când îl duc la grădiniță și mă pupă la ușă, iar eu rămân și îi sorb pașii în timp ce se duce în sala de clasă.

Îmi e dor atunci când îmi spune că pot să-l iubesc, dar să nu-l iau în brațe pentru că n-are timp de stat la mine în brațe, el trebuie să se joace.

Îmi e dor atunci când decide să stea la bunici cu săptămânile și eu stau singură și revăd toate arhivele cu poze.

Îmi e dor atunci când mergem în parc și stă lângă mine numai la venire și la plecare sau când vine să bea apă din sticla de la mine din geantă.

Îmi e dor când îl văd că se încalță singur dimineața și mie îmi vine să-i pup un picioruș și să-l încalț eu.

Îmi e dor când îl văd cum râde în timp ce se joacă și aș vrea să-l iau în brațe și să-l cocoloșesc un pic, dar știu că l-aș deranja.

Îmi e dor atunci când fuge din brațele mele pentru că ”ne-am iubit destul”.

Îmi e dor mereu în timpul zilei, când eu sunt la birou și el la grădiniță, și îmi doresc să fiu o muscă și să-l stau, cumva, tot timpul lângă el.

Îmi e dor când îl văd cum doarme, așa… ca un bebeluș mare și-mi amintesc cum dormea când era mic de tot, lângă mine sau pe mine.

Îmi e dor când îl iau în brațe și nu-l pot ține mai mult de 7-8-10 minute pentru că acum e mai mare și mai greu.

Îmi e dor și totul parcă a fost ieri, dar mi se face și mai dor când îmi amintesc că știu că lucrurile astea nu se vor repeta niciodată.

Dac-ați ști cât de repede va trece tot! Dac-ați ști cât de bine e așa! Dac-ați ști cât de norocoase sunteți! Bucurați-vă de bebelușii voștri așa cum puteți – cu oboseală, cu disperare, cu plâns, cu durere, cu nopți albe… Mari vor fi toată viața, mici sunt numai acum!

Comandă acum  cartea „Eu n-am furis – Dialoguri Marioneze„, de Vivi Gherghe, cu ilustrații de Tuan Nini, o carte scrisa cu mult umor, replici foarte bine construite, personaje memorabile, de la autoarea serialului „Mama lui Victor”.  Este o carte a regasirii copilariei autoarei prin ochii propriului copil. O experienta dulce-amara, povestita cu mult haz in care Vivi este, in acest volum, pe langa mama lui Mario si ”nacota” bunicilor. Aceasta este disponibilă AICI.

DISTRIBUIȚI
Nu prea știe ce să spună despre ea. De când s-a nascut Victor e doar mamă și până și chestia asta se pare că o depășește. Ce-i drept, se distrează cam tare.…

Citește mai multe despre autor

Intră în conversație