Episodul 102: Copiii nu ştiu să se joace cu focul (?)

jurnal-vacanta-totul-despre-mame

Oare?

Am petrecut 1 mai în formație extinsă, la țară. Rude, prieteni, copii mulți, adulți și mai mulți. Grătar, stat la soare în curte, jocuri și joculețe, biciclete, trotinete, căței – un fel de șaorma a timpului liber –  cu de toate!

În tot iureșul creat, s-a remarcat Victor care, la un moment dat, din pământ, din iarbă verde, el a venit cu ideea să-și facă o torță.

– Ce să-ți faci, mă? l-a întrebat unul dintre adulții mai în etate.

– O torță! Tor-ță! Știi ce e o torță?

Eu știam ce e torța, dar nu aveam habar că și copilul, nu numai că știe ce e, dar știe și cum se face. (Mi-a povestit acasă că a mai făcut torțe când a fost pe munte cu tati.)

– Am nevoie de un băț lung, de o cârpă, de o sârmă și de niște ulei.

Poftim! Mai zi ceva! Maică-mea, bunica adică, a și sărit în ajutorul odraslei.

– Hai la mamaia să-ți dea tot ce-ți trebuie!

Au meșterit ce-au meșterit și gata. Victor a apărut cu torța și hop cu ea în jarul de la grătar. Cârpa cu ulei a luat foc și el s-a pomenit a fi fericitul posesor al unei torțe care le-a sucit copiilor capetele și părinților creierii.

– Aoleu! Focul! Plecați de acolo! Ia-i torța!

A fost pentru prima dată în viața mea de mamă când n-am fost pusă la zid pentru ce face copilul. De data asta, toată muștruluiala a încasat-o bunica.

– Bre, ești femeie bătrână, ce-ai în cap? Cum să-i faci copilului torță?

– Lăsați-l să se joace și el. Uite ce fericit e! zicea mama.

– Da, dar poate să-i atingă pe ceilalți și să le dea foc.

Lumea se împărțise în două: unii erau între copii, în jurul lui Victor care era un fel de Împăratul Focului – Regele Bătăturii, și alții erau în călare pe mama. De la unii se auzea mai mult: ”Las-o jos!” ”Fugiți!”/”Dați-vă la o parte!” și de la alții: ”Nu ești sănătoasă!”/”Du-te să i-o iei!”/”E periculos!”

Spun ce se audea pentru că eu fost lovită de o nevoie, chipurile, fiziologică și m-am retras elegant într-un loc din care să pot să văd, dar să nu fiu văzută.

Totul s-a terminat când s-a stins torța. Toată lumea s-a liniștit, toți au revenit la locurile lor și au început să discute pașnic despre jocul acesta periculos. Ideea era că aștia mici nu trebuie, nu au voie și nu știu să se joace cu focul. Victor și-a expus și el punctul lui de vedere:

– Copiii nu știu să se joace cu focul, dar eu știu pentru că am învățat!

Și cu asta a pus punct.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație