Episodul 107: Să creştem copii bogaţi!

jurnal-vacanta-totul-despre-mame

Toată copilăria mea a fost marcată de sărăcie. O sărăcie aproape lucie care nu-mi permitea decât să sper că, într-o zi, printr-o minune, vom deveni bogați, vom avea haine frumoase, televizor color și o dacie roșie. A, și eu voi avea o bicicletă BMX galbenă! Pe la vreo 14 ani, mă loveam prima dată de realitate și conștientizam că, dacă ai mei n-au ieșit din sărăcie până la momentul ăla, nici nu vor mai ieși.

Am plecat de acasă promițându-mi să fac cumva și să nu mai fiu niciodată săracă! Anii au trecut și, ce să vă spun, nu mai sunt chiar atât de săracă. Am haine frumoase (cred!), am plasmă, nu televizor color, numai că n-am dacie roșie (pentru că nu se mai fabrică 🙂 ).

Nu pot să zic că lui Victor nu-i lipsește nimic. Îi lipsește, săracul de el (glumesc!), LEGO City ăla scump, pe ăla nu pot să i-l cumpăr, e jumătate din chirie. În rest, are haine frumoase, are acces la plasmă/tabletă/telefon, are găleți de LEGO, are bicicletă, trotinetă, role, tot ce vrea în afară de LEGO City, așa cum am zis!

Astăzi, în drumul nostru dinspre casă spre grădiniță, mă pocnește cu o întrebare:

– Mami, noi suntem săraci?

Ete na! Stai că m-a prins! Ce să-i zic?! Am avut un flash cu mine prin clasa a doua, îmbrăcată într-o haină făcută de mama dintr-o păturică, la care făcuse și o husă de fâș, pe care o luam peste, ca să nu mă vadă lumea cu pătura în spinare. Și am știut ce să-i zic:

– Nu, mama, noi nu suntem săraci!
– Dar suntem bogați?
– Nu prea suntem nici bogați.
– Și atunci cum suntem, mami?
– Suntem bine!

Suntem niște săraci împăcați cu soarta, îmi venea să-i zic. Suntem niște săraci cuminți.

– Păi cum să nu fim nici săraci, nici bogați?

Explică-i un copil, după ce toată copilăria te-ai luptat cu sărăcia, că acum nu ești nici săracă, nici bogată, doar te ții bine pe linia de plutire. Un fel de ”săraci, dar fericiți”.

– Păi săraci nu prea suntem, mami, avem ce ne trebuie și, pe lângă ce ne trebuie, mai avem și ce vrem. Bine, nu chiar ce vrem, că nu putem să plecăm în lume și să ne plimbăm tot restul vieții. Dar avem bani de chirie, avem și mâncare, avem și jucării, avem și bani de ieșit la film, avem și bani pentru bile (Știți automatele alea cu 0,5 lei/bila? Noi le sponsorizăm, pe spatele nostru au profit!), eu te am pe tine, adică cel mai bun, cel mai iubit și cel mai frumos copil din lume, tu mă ai pe mine – mama ta care te iubește și te ține în brațe, și te gugulește și te moșmondește în fiecare dimineață.

– Deci suntem bogați, mami!

Dacă mama mi-ar fi spus asta când eram mică, aș fi fost și eu bogată!

Dacă vreți să citiți mai multe povești și să aflați ce aventuri și ce alte discuții ”savante” avem, le găsiți în cartea ”Eu n-am furiș. Dialoguri Marioneze”. Aceasta este disponibilă AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație