Episodul 115: ”Sunt trist, dar asta nu înseamnă că nu sunt fericit!”

jurnal-vacanta-totul-despre-mame

În lumea în care am crescut eu, mi s-a întipărit în minte o imagine a fericirii care, descopăr azi, nu e tocmai cea bună. Cumva, eu știam în copilărie că fericirea înseamnă mult râs, zâmbet, amuzament. Îmi mai amintesc și că îmi propusesem să fiu fericită și am atunci am început să stau toată ziua cu zâmbetul pe buze.

După ce am mai crescut și am observat că zâmbetul nu mă ajută mare lucru în demersul meu de a fi fericită, realizam că, undeva, cineva m-a mințit. Mă mințiseră părinții mei. Fericirea nu era așa cum îmi spuseseră ei. (Avea să mi se rupă inima 25 de ani mai târziu, când mi-am dat seama că părinții mei n-au știut nicio clipă ce înseamnă să fiicu adevărat, fericit.)

Când am devenit mamă, mi-am promis să nu fac greșeala asta și să nu-i trasez eu copilul schema fericirii. Mi-am dorit să știe că fericirea înseamnă să fie el fericit, că fericirea e ceva care te implică pe tine cu totul, și nu doar zâmbetul, așa cum credeam eu în copilărie. Și mi-am mai dorit să știe că fericirea vine din multe lucruri, nu există ceva anume sub care să se ascundă. Fericirea e în orice lucru, stă doar în puterea noastră s-o vedem și să știm să ne bucurăm de ea.

Ei bine, după ce am devenit mamă, am luat-o de la capăt și am mers împreună cu Victor pe același drum. Nu pot spune că eu am fost cea care i-a predat lecția fericirii. A fost întotdeauna invers. De la Victor am învățat ce înseamnă să fii fericit. Cu el am descoperit fericirea, el m-a învățat cum să fac asta și cred cu tărie că, mai bine decât un copil, nu știe nimeni ce înseamnă să fii fericit.

E prima săptămână de vacanță, Victor stă acasă cu bunica lui, care e în vizită la noi, și eu ajung abia seara, târziu, de la muncă.

Aseară, după ce m-a luat în brațe, mi-a spus că îi e dor de mine.

– Dar sunt aici, puiule!

– Da, mami, ești acum. Eu aș vrea să fii toată ziua…

– Știu, și eu aș vrea asta, dar nu prea se poate acum. Eu sunt fericită că suntem împreună măcar acum…

– Da, mami, știu. Și eu sunt fericit… Sunt trist, dar asta nu înseamnă că nu sunt fericit!

Dacă aș fi știut asta la 5 ani, aș fi fost și eu fericită.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație