Episodul 121: Bunici, nu slugi

Două săptămâni. 14 zile. De două săptămâni, adică 14 zile, a avut nevoie copilul meu ca să uite tot ce a acumulat în cinci ani ai lui de viață. Tocmai ce s-a întors de la mama și deja m-am săturat să aud ”mamaia așa în făcea”.

Vacanța la bunici, acest ultra all inclusive al copiilor

Nu se mai duce la baie să se spele pe mâini, mai bine stă în pat, iar eu, dacă vreau ca el să se spele, ca și când acesta ar fi un favor pe care mi-l face, ar trebui să-i aduc un lighean cu apă în pat. Mamaia așa îi făcea. Și pentru picioare la fel.

Îi e foame, dar de ce n-aș putea să-i duc în pat o farfurie, pe o tavă, numai cu ce vrea el, și el ar mânca în timp ce s-ar uita la Chip și Dale? Mamaia așa îi făcea.

Ba nu, n-ar mânca el singur. Eu ar trebui să stau și să-i bag în gură, în timp ce el stă rezemat pe pernă și se uită la Chip și Dale. Mamaia așa îi făcea.

Și oricum, ar mânca numai cartofi prăjiți pentru că lui îi plac mult. Mamaia așa îi făcea.

După ce-ar termina de mâncat, s-ar duce să se spele pe dinți, dar numai cu o condiție, să fie dus în brațe până la baie. Mamaia așa îi făcea.

Și la baie, ca să nu stau degeaba, ar trebui să-l spăl pe dinți, că doar nu s-o spăla singur! Doamne ferește! Oricum, mamaia așa îi făcea!

Ce fac copiii la bunici? Nimic, fac bunicii tot!

În principiu, fac ce vor. A zis copilul că vrea bețe drepte, nici prea groase, nici prea subțiri, toate egale, mamaia a plecat în crâng să caute. Nu s-a întors fără ele! A zis copilul că are nevoie de cineva care să-i bată bețele în cuie, mamaia și-a lăsat toată treaba și asta a făcut. Când am ajuns eu la ei, meșteriseră jumătate de zi la un planor din patru bețe, îi făcuseră niște aripi din cartoane și urmau să-l vopsească. Cum acuarele nu aveau și afară era caniculă, de ce să se mai ducă până la magazin să cumpere unele? Avem niște vopsea în ulei! E bună și aia! Numai că mamaia a uitat să-i spună copilului că nu e ca acuarela, drept pentru care l-am spălat cu diluant și ne-am ales și cu aleea vopsită în albastru cu modele abstracte.

Ca să nu mai vorbim despre mâncare! A zis că vrea cartofi prăjiți, deși meniul cuprindea supă și mâncare de mazăre? Nu contează, îi face cartofi prăjiți. Bunicii de azi sunt părinții de ieri, pentru care a-ți vedea copilul sătul era o realizare. Nu conteaza ce mănâncă, important e să mânânce!

Iubiți-vă nepoții, dar nu fiți sclavii lor!

Învățați-i, ajutați-i, explicați-le, dar nu faceți lucrurile în locul lor. O înțeleg pe mama, îl vede rar, îl iubește mult, îl soarbe din priviri, l-ar ține în brate toată ziua și l-ar pupa de l-ar albi, dar nu se poate duce la WC în locul lui! Iubirea nu înseamnă cartofi prăjiți la orice oră, dați direct în gură, spălat în pat, dus pe brațe la baie și periat dinții în timp ce el stă cu gura căscată.

Nu știu dacă asta e o chestie tipic bunicească sau este doar reversul vremurilor în care au fost ei părinți – nu și-au exprimat iubirea pentru copii ca să nu li se urce la cap și i-au bătut ca să-i educe.

Bunicii de azi fac parte din generația părinților care n-au vrut să-și arate iubirea pentru copii lor și au ajuns să nu știe nici cum să-și iubească nepoții.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație