Episodul 123: Mamele, aceste fiinţe care strică tot

jurnal-vacanta-totul-despre-mame

Era seară, copilul se parcase pe canapea și se juca mai liniștit ca niciodată cu un carnețel și două creioane. Eu umblam din dulap în dulap, apoi în frigider și nu știam ce să-i propun copilului pentru cină. Mai bine să-l întreb:

– Victor, ce vrei să mănânci?

– Mami, ai observat că literele seamănă între ele, dar unele sunt terminate și altele neterminate?

– Poftim?

– Da, păi litera aia cerc, O, e terminată. Dar C e un O neterminat și cine l-a făcut, a vrut să facă un O, dar nu știu ce i s-a întâmplat. Așa a apărut litera C, ea a vrut să fie O, săraca de ea.

Dau și eu din cap, încerc să-i zic și eu ceva, dar n-am nicio replică pe subiect. Îi zic doar că eu, până acum, nu m-am gândit la asta! Doh!

Și revin la ale mele.

– Victor, ce vrei să mânânci?

– Nu vreau.

– Nimic, nimic?

– Nimic!

Și atunci plec la bucătărie, hotărâtă să vin cu mai multe opțiuni și să-i fac poftă. Că așa e la români – îți e, nu ți-e foame, trebuie să mănânci că e seară, apoi că e dimineață și tot așa.

Pun totul pe masă și îl chem. Din camera cealaltă se aude un troscănit și:

Tufu-ți!

Ha? N-am auzit bine? Oare?

– Ce-ai zis? N-am înțeles bine…

– Am călcat pe avion și i-am rupt coada…

– Of, îmi pare rău, Victor! Hai că îl reparăm.

A venit la masă cu capsa pusă:

– Îți seama că nu pot să mânânc acum! Îți dai, da?

– Da… am zis eu cu gura moale.

S-a așezat pe scaun, și-a pus mâna la falcă și s-a proptit așa. A luat în scârbă o feliuță de brânză:

– Eu cred că mamele au fost făcute să strice tot. Așa liniștit stăteam pe canapea, dar m-ai strigat tu să vin la masă și am călcat pe avion. Să te duci și tu să te uiți la avionul ăla, să-l vezi cât e de stricat. E păcat de el, mami, tu știi câți bani a costat? L-am stricat ca să vin la masă și nici măcar nu mi-e foame…

Așa sunt mamele: strică tot și nici nu te lasă să te uiți pe unde calci…

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație