Episodul 15: Drame amoroase la grădiniță

jurnal-vacanta-totul-despre-mame

A fost o perioadă în care copilul meu se trezea dimineața foarte voios și dornic de grădiniță. De ce? Pentru că își petrecea ziua cu Nanania. Erau nedespărițiți, îmi spuneau educatoarele.

Ștefania (căci acesta este numele ei pe limba noastră) e o fetiță mai mare decât el cu vreo patru zile, frumoasă foc, cu un păr buclat de un șaten deschis și foarte, foarte vorbăreață. În fiecare zi Victor îmi povestea câte ceva despre ea.

– Nanania nu papă bobă. Nu pace ei boba, ei pace aut. Și mie pace aut, nu pap aut niță. Niță pap bobă. Aaa, și lelu doi pap lolo. Bobă, lelu doi, tetet. (Ștefania nu papă ciorbă. Nu-i place ei ciorba, ei îi place iaurt. Și mie îmi place iaurtul, nu pap iaurt la grădiniță. La grădiniță pap ciorbă. Aaa, și felul doi pap acolo. Ciorbă, felul doi, desert.)

Câteodată, își lua dimineața cu el doi biscuiți în buzunar. Unul pentru el și unul pentru Ștefania. Pe de altă parte, auzeam că și Ștefania era interesată de el, altfel nu se explica de ce o tot întreba pe mama ei acasă dacă și Victor mănâncă seara, dacă și el are pijamale etc.

Victor ajunsese să îmi spună că o iubește foarte, foarte mult.

– Pace mut joc Nanania. Besc mut Nanania. Doi besc, tei besc, mut mut besc. (Îmi place mult să mă joc cu Ștefania. O iubesc mult pe Ștefania. Doi iubesc, trei iubesc, mult mult iubesc.)

Eheee, și lucrurile au continuat așa ceva timp. Când se vedeau săreau unul în brațele altuia, se luau de mână, se pupau, se îmbrățișau.

La un moment dat, nici nu mi-am dat seama când anume, pasiunea s-a stins. Am remarcat că fii-miu nu mai zice nimic de iubirea lui. L-am întrebat ce mai face Ștefania, și, în loc să-mi răspundă cu entuziasm ca mai înainte, de data asta a fugit să se joace. Am renunțat la întrebările intime, era clar că nu era treaba mea și nu trebuia să mă bag.

Brusc, într-o seară când stăteam la povești în baie, Victor pe oliță și eu pe covoraș lângă el, de unde discutam despre picioare mici și picioare mari, m-am trezit că mi se confesează.

– Nu mai joc Nanania niță. (Nu mă mai joc cu Ștefania la grădiniță.)

– De ce?

– Nu pace joc Nanania. (Nu-mi place să mă joc cu Ștefania.)

– Păi parcă îți plăcea. V-ați certat?

– Nu mai joc Nanania, nu pace Nanania. Nanania alții băieți dus ea tatasă. Alții băieți mici, mici. Eu mare! (Nu mă mai joc cu Ștefania, nu-mi place Ștefania. Ștefania s-a dus cu alți băieți acasă. Alți băieți mici, mici. Eu mare!)

Lasă că te faci tu și mai mare, îmi venea să-i zic, și o să vezi atunci! Dar ce să mai vadă, că a văzut deja…

Săptămâna viitoare aventurile lui Titoc continuă. Fiți pe fază. 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație