Ce înseamnă? Înseamnă multe și pe zi ce trece mai descopăr câte o semnificație. Dacă până acum credeam că a fi mamă de băiat înseamnă să te bucuri de viermi, melci, gângănii, să asculți teoria …ăcatului și să te bucuri de recorduri în numărul pârțurilor dintr-o zi, să te joci cu LEGO, trenuri și mașini, să stai să coși zmeie din tricouri vechi, să toci cartoane și hârtii pentru cine ce construcții… Ei bine, nu e chiar așa. Pe măsură ce trec ani, chestia asta cu mămicia de băiat se denaturează.
De la un timp, Victor a tot început să-mi spună că și-ar dori să am părul galben. Deci să fiu blondă! Hm! Oare ce-o vrea să spună poetul? Sunt brunetă din naștere, n-am fost în viața mea blondă, nici nu-mi doresc, nici nu cred că mi-ar sta bine. Dar copilul mă vrea blondă!
Nici măcar n-am vreo blondă prin jurul meu, să zici că și-ar dori să fiu ca altcineva. De unde vine chestia asta cu părul galben?
Astăzi, când am zis că vrea să mă tund, cineva a sărit ca ars. Da, Victor a sărit de parcă nu că l-aș fi tuns pe el, dar parcă l-aș fi jupuit de piele:
– Poftiiiiim? Să te tunzi? De ce să te tunzi? Nu, îți lași părul lung și trebuie să ți-l faci galben, ți-am mai zis. Poți să-ți tai un pic de păr să ai așa… pe frunte, dar nu te tunde! Mă supăr pe tine!
Hopa! Deci blondă și cu părul lung. Hm!
Am plecat din confruntare, m-am dus să-mi fac un ceai.
Blondă și cu părul lung… mă gândeam. Da, și cu sprâncene negre. Un vis aș fi! Eu blondă! De unde i-o fi venit ideea asta?
Las ceaiul și plec val-vârtej la el să-l întreb pe cine mai știe el blondă și cu părul lung și de ce vrea să fiu și eu așa.
– Vreau să arăți ca Astrid pentru că ești ca Astrid!
– Cine e Astrid?
Știți nevestele alea geloase care sar imediat pe bărbat când aud ieșind din gura lui un nume nou de femeie? ”Da` cine e, mă, aia?”, gata să-l atace. Cam așa am fost și eu acum. Dar cine e, mă, Astrid, fi-ți-ar Astrid să-ți fie?
– E apărătoarea Insulei și are un dragon care aruncă cu foc și cu țepușe! E foarte tare Astrid, e foarte puternică!
M-am înmuiat imediat. Am devenit o Astrid sensibilă, cu lacrimi în ochi. Așa mă vede copilul meu: neînfricată, stăpână de dragon, apărătoare a Insulei.
Am îngenuncheat lângă el și i-am spus că nu pot să arăt ca Astrid, dar pot să fiu Astrid a lui. Pot să-l apăr pe el și tot ce ne înconjoară pe noi, să am eu grijă de insulă și nimeni să nu ne poată ataca, pentru că eu și dragonul meu vom fi mereu pe fază!
Deci asta înseamnă să fii mamă de băiat, stăpână de dragon!
Apoi am sunat la salon să-mi fac o programare pentru tuns.
– La ora 13 e bine?
– E perfect!
– Pe ce nume?
– Astrid! A S T R I D!
Despre rolul coaforului în viața unei mame am mai scris aici: Mama, între vis și realitate
Și nu uitați să ne dați un like pe Facebook pentru a fi la curent cu tot ce publicăm!
