Episodul 245: Maimuțoiul clasei și prima serbare din viața lui de școlar

Mama lui Victor
jurnal

Cum am prestat eu pentru serbare am povestit deja. În schimb, nu v-am povestit despre prestația copilului. În afară de faptul că s-a remarcat prin prezență, a ținut să se remarce și prin gesturi. Ați văzut vreodată un ied? Cam așa a fost el la serbare: iedul pe lângă capre. Toti copiii își vedeau de rol, stăteau frumușel în formație și cântau sau recitau, iar al meu, după ce și-a spus poezia, n-a mai fost chip să stea liniștit

El se foia, se agăța de rochița fetiței de lângă, mai vedea ceva pe jos și se apleca, apoi striga la mine, cumva șoptit, dar în gura mare: ”Mami, am găsit o mărgică! Ți-o păstrez!”. La ”Domn, Domn să înălțăm” a început să danseze, să țopăie ca o căprioară, să facă tot felul de gesturi care aduceau a înălțare. La cum era el așezat în marginea formației, arăta ca fotbaliștii ăia pe care îi trimite antrenorul la încălzire în toiul meciului. Uneori îi bagă în teren, alteori nu. La Victor a fost ”alteori”, că n-a părut să se integreze deloc în peisaj.

Apoi făcea eye contact cu mine și începea o și mai mare scălămbăială. Îmi trimitea pupici, scotea limba în timpul cântecului, dădea din cap, își plimba ochii ca-n desene animate. I-am făcut semn să presteze și el ceva și să se liniștească. Deja mă simțeam prost. Oricum, arăta ca o gâscă creață, măcar să nu se mai miște să atragă privirile. În momentul în care i-am făcut semn, s-a pus pe cântat.

Nu cânta tot, ca toți copiii, cânta câte un cuvânt și nici ăla tot, ci numai jumătate. Se auzea din când în când câte un „uuuun”, ”lbeeeee”, ”meeeeeți”, ”lteeee”, ”ieeeeți”, ”eșteeee”. În rest, mima. Arăta ca o rumegătoare. Colegii lui puneau suflet și cântau cu toată inima și al meu n-avea nicio treabă, ziceai că e din alt film. Mă rog, la cum arăta, nu era greu să nu se integreze în peisaj.

Apoi, în momentul în care a început să se caute-n fulgi și să se pigulească, ca bobocul pe malul bălții, eu am început să mă rog să se termine mai repede.

S-a terminat la timp! Am luat cadoul de la Moș și am tăiat-o spre casă.

-Am avut cel mai frumos costum și am cântat cel mai tare! Toată lumea s-a uitat la mine.

-Da, și la mine!

Cu drag,

Cea mai responsabilă mamă (not!)

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa