Azi dimineață, uitasem complet că e 1 Martie. Îmi ieșise chestia asta din cap, deși masa de la bucătărie era plină de mărțișoare mai ceva ca tarabele de la colțul blocului.
Nu știu cum a calculat el că are nevoie de fix și exact 31 de mărțișoare. A cumpărat în fiecare zi câte 5-6-7-8, de când au apărut tarabele.
-Dar de ce nu le iei pe toate ca să știi o treabă?
-Fac economie la bani!
Pam-pam! A cheltuit eșalonat. N-a dat toți banii grămadă. În fine, ieri mi-a luat și mie. Am observat!!! Ochiul meu de vultur nu prea ratează nimic. Până să ajungem acasă, cutiuța cu mărțișorul meu dispăruse. (Am uitat să precizez: mie mi-a luat la cutie, la restul a luat cu punguță sau carton, dar eu am fost mai cu moț!).
Azi dimineață, aproape chioară de somn, că nu știu de ce m-am trezit greu, mă pomenesc cu el după mine la bucătărie, gata să-mi sară inima din piept când l-am auzit vorbind în spatele meu. Eu mă credeam singură și, deodată, aud un ”Ieeeeei! De azi e primăvarăăăăă!”.
Mda, deci veni primăvara. Veni pe la 6.30 săraca.
Eu pregăteam micul dejun și el se tot foia cu mărțișoarele.
-Dar poți măcar să le mai strângi un pic? N-am unde să pun mâncarea.
-Am atâtea mărțișoare de dat că nici nu prea mi-e foame.
Le strânse, până la urmă, adică le împinse și le făcu grămadă.
Eu așezai toate farfuriile, cănile, tacâmurile și ne apucarăm amândoi să mâncăm.
-Stai, mami! Stai!
Hopa! Stau! N-am mai mișcat! El se ridică de pe scaun și fugi din bucătărie. Se întoarse imediat înapoi cu mărțișorul meu:
-Cu ocazia de primăvară, ți-am pregătit acest mărțișor, mama mia!
-Vai ce drăguț! Vai ce frumos! mimez eu entuziasmul.
Un trifoi de tablă cu o pietrică lipită strâmb cu mult silicon, vopsit pe alocuri cu verde, o minunăție! Era o broșă, de fapt. Mă rog, intenționa să fie, pentru că partea care se prinde, cea care ar fi trebui să aibă un ac, era doar de formă, acul nu se deschidea. Dar era frumoasă!
-Extrao… dau eu să zic ceva, dar mă întrerupe.
-Da, mă bucur că-ți place, dar ia-l mai repede că-mi trebuie cutia.
Poftim???
Iau mărțișorul și el sare și ia cutiuța.
-Asta am vrut eu! Cutiuță de-asta! Ce mă bucur că am găsit și cu mărțișor în ea și te-am făcut și pe tine fericită. Acum suntem amândoi fericiți!
Da, și el a fost și eficient. Și-a cumpărat cutia pe care și-o dorea și bonus a fost mărțișorul. M-a aranjat și pe mine. Doi în unu!
Mai multe aventuri și dialoguri citiți în cartea noastră: ”Eu n-am furiș. Dialoguri marioneze”, disponibilă AICI.