Episodul 284: Emoția untului pe felia de pâine

jurnal

Mănânc. Mănânc pâine prăjită cu unt. Și tot mănânc. Mănânc de jumătate de oră. Prăjesc câte o felie, întind unt pe ea, pun sau nu sare, și mănânc. Mănânc și râd. Mănânc și mă sperii. Mănânc și îmi bate inima în trap, apoi galop, apoi la pas. Dar mănânc. Mai prăjesc o felie, mai întind unt. Am ajuns la jumătatea pachetului. L-am luat de la Mega, azi, când m-am întors de la școală după ce l-am lăsat pe Victor. Întind untul cu un cuțit de masă, îmi place să-l văd cum se topește…

Mai e noapte până când va trebui să apar în fața oamenilor și să le spun ceva, să zic ceva, să fac ceva. Am emoții. Sunt nescoasă în lume. Nu mai știu cum e. În plus, n-am știut niciodată cum e să vorbești în fața oamenilor. De câte ori mă trec fiorii emoțiilor pentru lansarea de vineri, mă scutur ca un pisoi plouat și-mi zic ”Măcar să le mulțumesc că au venit să-mi fie alături!”. Da, sper să fiu capabilă să fac măcar asta.

Revin la felia mea de pâine și mă gândesc la o ființă care îmi e tare dragă. Nici nu mai știu cum am ajuns s-o urmăresc pe Facebook și să am, de fiecare dată când posta ceva, sentimentul acela de suflet care de care nu poți fi străin. Am ajuns să ne și vedem, într-o zi de iarnă, destul de rece, dar cu soare. Pentru că numai soare e în jurul ei și Soare îi e și numele. E Veronica Soare și dacă unii dintre voi nu o știți, faceți bine s-o aflați. Fata asta este balsam pentru suflet, vă spun. Îmi amintesc cum, la prima întâlnire, doar mă uitam la ea și o admiram vorbind. Povestea de pe Camino. Ne-am mai întâlnit apoi. A doua întâlnire era chiar înainte de Crăciun, când am mâncat urechea porcului, că tocmai tăiasem porcul, la țară.

Vineri, în timp de puneam niște esență de vanilie în budincă,  mi-a adus idee. Cum ar fi dacă Veronica Soare ar citi un fragment din carte vineri, la lansare? Am lăsat tot ce făceam și am sunat-o.

Era uimită că o întreb, că dacă o întreb e ca și când m-aș putea gândi că n-ar accepta și mi-a zis că propunerea mea o topește, că tot sufletul i se topește ca untul pe felia de pâine prăjită.

Mănânc păine prăjită cu unt, am emoții pentru lansare și nu-mi doresc decât să fiu unt – să mă topesc și să mă ascund în bulele miezului de pâine prăjită.

Ne vedem mâine!

Intră în conversație