Episodul 29: Aveți sfaturi pentru o mamă denaturată?

jurnal-vacanta-totul-despre-mame

De când sunt mamă nu m-am simțit niciodată așa. Așa de bine și de rău, în același timp. Să vă povestesc de ce.

Am dus copilul la mama, într-o scurtă vacanță de câteva zile. Toate bune și frumoase, mai ales că el a fost cel care și-a dorit să plece.

Și-a făcut și el bagajele, în paralel cu mine, și a plecat.

– Vleau ti pup! Te ubețc!

Asta a fost tot!

Au urmat niște zile absolut minunate. Am ieșit în oraș la orice oră, am mers la petreceri, m-am distrat ca în studenție.

Când zilele de vacanță plănuite pentru copil erau pe final, mama m-a sunat și m-a rugat să-l mai las un pic acolo. De obicei, în asemenea situații, urma o negociere la sânge succedată de o ceartă cruntă, încheiată cu replica: „Azi îmi iau copilul înapoi!” De data asta, însă, am acceptat fără să clipesc.

Așa că ieri am ieșit la bere, am stat la terasă până noaptea târziu. Când am ajuns acasă mi-am făcut o cafea și m-am uitat la câteva episoade din Grey’s Anatomy. Am dormit numai două ore azi-noapte. Acum îmi cade capul pe birou și abia aștept să ajung acasă și să mă culc. Trebuie musai să dorm, la 22.30 ies iar în oraș!

Cu Victor am vorbit dimineață un pic. Era bine. Mi-a povestit ce treabă avea de făcut azi și mi-a închis. O să-l mai sun diseară…

Nu știu când o să mă duc să-l iau și acum ajungem la problema din titlu. Mă simt denaturată. Nu simt nevoia să-l sun prea des, chiar dacă nu mai știu nimic despre el: dacă a mâncat, dacă n-a mâncat, dacă a dormit, dacă s-a trezit… Și vreau să vă mărturisesc ceva: m-aș bucura să vrea să mai stea acolo. Tocmai de asta zic că sunt denaturată, că nici măcar nu mi-e dor de el, deși a plecat de o săptămână.

Da, îmi amintesc de el de fiecare dată când intru în casă și văd numai jucării în jur, dar doar atât. Parcă am și uitat cum era: trezire, joacă, spălare, joacă, mâncare, joacă, grădiniță, joacă, parc, joacă, acasă, joacă, mâncare, joacă, spălare, joacă, culcare, slavă Domnului!

Partea proastă nu e că mă simt denaturată, că asta e o parte bună, zic eu. Partea cu adevărat proastă e că mie chiar îmi place viața asta de mamă denaturată!

Sper să funcționăm și noi ca cei mici și asta să fie doar o fază care să-mi treacă repede. Aveți vreun sfat în această direcție?

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație