Episodul 30: Sunetul vacanței îi deranjează pe vecini

jurnal-vacanta-totul-despre-mame

Gata cu viața de mamă denaturată. Am fost în weekend să-mi iau copilul de la mama și am revenit la formatul inițial.

Pe Victor l-am găsit în grădină, la fântână, plin de noroi până la buric, de ziceai că e la băi la Techirghiol.

– Ce faci, mă, aici?

– A avut io tiabă mută cu mută apă și s-a făcut niște clei aici lungă fâtână. Cleiu nu fost cuminte și ulcat pi mine. Da tiece, mami. Mă păl și tiece.

Udase roșiile cu cana.

Eu, care îmi făceam procese de conștiință că nu-i cumpărasem jucării pentru această vacanță, am descoperit că, la țară, el n-are nevoie de nicio jucărie. Erau toate în cutie, așa cum le lăsasem eu când le adusesem de la București. Dar copilul nu se plictisea. Curtea era plină de pui de găină și de rățuște mici, așa că el se distra copios.

Mi-a spus mama că într-o zi a aruncat câteva rățuște în fântână, de s-au chinuit cu cerul și cu pământul să le scoată.

– De ce le-ai aruncat, Victor, în fântână?

– Nu a alucat, a zbulat… așa, vesi? (și îmi arăta din mâini cum au dat rațele din aripi în căderea lor liberă)

Am început, ca o mamă responsabilă – ce tocmai n-am fost – să-i spun că nu e bine, că rățuștele puteau să moară.

– Mami, ateste lațe înoată. Apa nu omoale lațele.

Pauză. Punct. Era corect.

Întorși înapoi în București, copilul a început să-mi povestească ce-a mai făcut el pe la țară.

– Să înțeleg că ți-a plăcut vacanța la bunica? l-am întrebat eu când eram în pat, înainte de culcare.

(Țineți-vă bine!)

– Nu, mami, nu țelegi. Acum nu e vacață. Nu a vinit încă vacacea. A fost ca o vacața mică ateasta. Știi cum e vacacea mică? Vlei zic eu?

– Da. vreau!

– Vacacea mică e ca un pom male cu nice cileșe piciale. Poți mănânci cileșe piciale. Eu a mâcat mute. Se tilmină cileșele piciale și nu e mai e. Acuma vine vacacea. Tebe cânt: vineeee vacaceaaaa, vine vacaceaaaaa petu copii ubiți, cu juchiliiiii, cu buculiiiiiiii.

Și uite așa, din liniștea aia, care aproape că mă adormise și pe mine, Victor a început să cânte din toți plămânii de se înroșise la față, nu mai avea aer și urla de nu mă mai putea auzi pe mine când îl rugam să se liniștească. Dupa câteva minute de recital, vecinii au început și el să-l acompanieze la calorifere și la țevi.

– Ce aude? Mami, ce aude? Ched e vacacea, a stigat-o eu și acum vine. Tebe dolm, sunt muminte!

Și a fost. Până dimineața. Va urma.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație