Episodul 309: Nu suntem stăpâni pe corpurile lor!

jurnal

Copilul meu are părul mare. Mă rog, nu are părul lung, e doar netuns. Nu și-l poate prinde în coadă, la spate, dar se vede că e netuns de ceva timp și nici nu vrea să audă de frizer. Sau de mine! În ultimul an, l-am tuns numai eu – ne-am dotat cu mașină de tuns ca să facem totul in house.

Numai că acum el nu mai vrea să se tundă

Nu mai vrea și pace. Nu neapărat că-și lasă părul mare, dar nu are chef de tuns. Nu neapărat că nu vrea să-l tund eu. Nu vrea el. Nu că ar vrea la frizerie. Nu vrea! Eu m-am simțit datoare să-i expun toate variantele, dar cu toate acestea… nu vrea el.

-E capul meu și părul meu și eu nu vreau să mă tund!

Ok, zis și făcut. Eu am renunțat la idee. Mă rog, nu înainte de a-i explica niște lucruri. Are părul des și sârmos și transpiră de se face flească de 30 de ori pe zi. Ca să nu mai zic cum transpiră în somn! Mă rog, problema n-ar fi în somn, ci pe zi, că pe zi se tăvălește și se bagă peste tot. Până la amiază, el prinde deja un iz greuț.

-Mă spăl în fiecare seară! Am înțeles!

Așa se face că acum baia de seară are durate nedefinite. Aseară a depășit o oră. O oră! Că s-a șamponat de două ori, s-a limpezit de 10.

-Nu tu mi-ai zis că nu e ușor de întreținut părul lung?

Păi da, n-am zis eu? Nu le zic eu pe toate?

Am înghițit în sec, i-am servit un prosop și am reușit să și dormim înainte de miezul nopții.

Dar ce te faci cu estetica? Ce mă fac cu el? Mă rog, ce mă fac cu ceilalți? Începe școala! Mă întreabă toată lumea dacă s-a tuns. E deja celebru în neam pentru faptul că nu mai vrea să se tundă. A și început să arate diferit. Pare disproporționat. Părul fiind des și cu firul gros, vă dați seama cum stă… Pare că are ditamai căpățâna.

-Păi și ce-i faci? Doar nu-l lași așa? Cum se duce el așa la școală? m-a întrebat mama.

Ba fix așa îl las. Se duce așa cum e la școală. E fix, dar fix alegerea lui. Are capul mai mare, dar are loc în școală, încape, i-am zis. Da, dar nu îl poți lăsa să facă chiar așa, cum îl taie capul, a fost completarea maică-mii. Cum îl taie capul, dar fără să i se taie părul, cum ar veni. Să păstrăm proporțiile, totuși. E vorba de păr. Nu e nicio crimă că nu e brebenel. Dacă era fată și avea părul lung?

Am obosit de credința asta cum că am fi stăpâni pe corpurile copiilor noștri. Copilul trebuie să fie așa cum vrem noi și pentru că așa vrem noi. Chip cioplit… să-i cioplim cum ne place, deși chiar și Dumnezeu a zis să nu facem asta, dar nah… cine e mai Dumnezeu pentru copil dacă nu propriul lui părinte?

-O să mă tund, dar încă nu știu când, mami.

Aia e.

Dacă vreți să citiți mai multe povești și să aflați ce aventuri și ce alte discuții ”savante” avem, le găsiți în cartea ”Eu n-am furiș. Dialoguri Marioneze”. Aceasta este disponibilă AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație