Episodul 326: Când copilul e la școală, noi mai suntem părinți?

Am asistat, de curând, la o discuție între două mame. Mă rog, lucrurile sunt foarte complexe, ideea e că un copil îl necăjește pe altul. În mod repetat. De ceva timp. De anul trecut.
Mama agresorului susține, tot în mod repetat, tot de ceva timp, tot de anul trecut, că ea are un copil foarte liniștit, dar nimeni nu înțelege chestia asta. Mama copilului victimă îi sugerează să discute cu copilul, când sunt ei liniștiți, acasă. Și ea, la rândul ei, vorbește cu al ei acasă. Admite că nu e sfânt, dar trebuie să facă ceva – lucrurile nu mai pot continua așa. E momentul în care părinții ar trebui să intervină.

Sau nu. După cum s-a văzut.

Mama copilului agresor nu vede necesară intervenția ei. Nu are pentru ce să intervină. Chiar dacă l-a bruscat, i-a luat penarul și i-a împrăștiat toate creioanele pe jos, i-a aruncat caietele prin clasă, îi pune piedica la ora de sport. Nu e nevoie să se bage părinții în așa ceva. Ea așa știe. Nu e nevoie să intervină ea în ce se petrece la școală. La școală nu mai e treaba ei! Acolo e treaba cadrului didactic! Când copilul e la școală, nu mai e treaba părinților ce face el! Dacă cineva e nemulțumit, atunci să meargă să vorbească cu învățătoarea, nu cu părinții. Că doar copilul nu stă cu părinții la școală, el stă cu ”doamna”. ”Că ce se întâmplă în școală, doamnă, rămâne în școală!”

Când începem să nu mai fim părinți

Nu am fost implicată în problemă, am fost doar spectator, dar vin și întreb: unde se oprește datoria de părinte? Când copiii intră pe poarta școlii, noi ce mai suntem? Noi ce facem când copiii nu sunt lângă noi? Nu ne mai pasă ce se petrece cu ei? Nu ne interesează ce fac ei? Nu ne privește pe noi? Nu intervenim? Nu încercăm să îndreptăm? Nu încercăm să aflăm ce e dincolo de comportament? Nu e copilul nostru? Nu noi ar trebui să ne ocupăm de asta? Ce se întâmplă acolo, rămâne acolo? Dar ce e școala? Închisoare? E ca la luptele de câini? Le dai drumul și îi lași să se descurce? Supraviețuiește cel mai rău, nu?
În zilele în care văd și aud lucruri de acest gen, îmi pierd orice speranță. Mereu îmi ziceam că generația următoare va fi mai puternică, mai sănătoasă, mai frumoasă. Acum nu mai sunt așa sigură…
Ca o paranteză, dacă vreți niște sfaturi pentru a vă ajuta copilul să facă față problemelor de la școală, vă recomand ”Copilul conștient”. Detalii AICI.
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație