Episodul 337: De ce nu cred în Ziua Porților Deschise în școli

Mama lui Victor
jurnal
Au fost Zilele Porților Deschise la școli. Știți voi, zilele acelea în care te poți duce să vezi ce școală vrei tu, să vorbești cu învățătoarea/învățătoarele, să vezi cum arată școala dincolo de gard etc. 

Cam cum te duci să vizionezi un apartament pentru mutare

Când îl găsești cu toate puse la punct, proprietarul îți arată că are și spoturi în baie, canapea de firmă  – care îți face masaj și știe să și gătească, mașină de spălat cu program de vopsit părul, scara blocului e curată bec.
În fine, după ce te muți, începi să descoperi că peretele din spatele dulapului e plin de mucegai, că spoturile din baie au curent de la prize și lumina ”oficială” nu merge pentru că e o problemă cu instalația (din cauza vecinului de sus care provoacă inundații de patru ori pe lună pentru că nu vrea să-și repare țevile).
În plus, mai afli și că doamna aceea drăguță, proprietara, cu care ai vorbit tu, vrea să te vadă mai des decât îți imaginai tu și vine mereu în vizită să vadă ce mai e prin casă.
Vi se pare horror, dar se poate întâmpla, să știți!

La fel e și cu Ziua Porților Deschise

E ca vizita anunțată a socrilor (nu cred că mai are sens să dezvolt).
Toată lumea va zâmbi frumos și îți va spune ce bine și frumos e acolo. Asta dacă nu dai de vreo școală care se laudă ca acolo a fost inventată apa caldă și primele găuri la macaroane tot acolo s-au dat.
Ideea e bună din două motive: să vezi cum arată școala și cum arată copiii. Acestea pot fi două criterii de luat în calcul, dar asta nu înseamnă că pot fi de prea mare ajutor. Cred că e bine să știi unde îți vei trimite copilul zi de zi și mai cred și că ”binele” dintr-o școală ar trebui să se vadă pe fețele copiilor. Dar asta nu e tot. Sunt doar de luat în calcul, dar nu decisive.

Alegerea învățătoarei e cel mai important lucru

Spre exemplu, nu cred că are nicio relevanță o zi a porților deschise pentru alegerea învățătoarei, care mi se pare cel mai important lucru. Adică pot trece lejer pentru faptul că nu au săpun la baie dacă învățătoarea este tot ceea ce trebuie pentru copilul meu. Dar în alegerea aceasta… cred că nu te poate ajuta nimic.
Îmi amintesc cum, la prima școală, mi-a plăcut doamna învățătoare, i-a plăcut și copilului, dar lucrurile nu au fost tocmai roz ulterior, nici pentru el și nici pentru mine. Am mai povestit despre asta aici. (A se citi că nu vreau să-mi amintesc!)

Nu ai de unde să știi!

Nu îți poți face o idee doar văzând un om, într-o zi. Și nu e de ajuns ca mie, ca mamă, să mi se pară ok. Cred că ține de compatibilitate, de chimia dintre copil și omul de la catedră, dacă pot să spun așa. Apoi, urmează stilul de predare care, ce să vezi!, nu trebuie să-ți placă ție, ci copilului. Chiar și să vezi învățătoarea în exercițiul funcțiunii nu are nicio relevanță.
Nu zic că pot exista oameni falși care să-ți spună că sunt împotriva pedepselor și recompenselor și lucrurile să stea total invers, iar copilul să-ți vină, apoi, zilnic cu buline în piept și stickere pe mână. Deși… sigur că există și astfel de oameni. Nu zic că Zilele Porților Deschise pot fi ceva de genul ”pe afară e vopsit gardul și înăuntru leopardul”, deși poate să fie așa.

O zi nu e de ajuns, fie ea și cu porțile deschise

Ceea ce vreau să spun e că e insuficient pentru a-ți forma o părere completă și pentru a lua o decizie corectă. Pe de altă parte, nici nu cred că există o soluție.
Ce poți face? Poți cere recomandări de la alți părinți care au copiii la aceeași școală sau chiar la aceeași învățătoare pe care ai vrea să o alegi. Dar, vedeți voi, părerile altor părinți sunt bazate pe experiența copiilor lor și (poate) copilului tău nu i se potrivește ce i se potrivește altuia.
S-ar putea, pe de altă parte, să nu știi nici tu ce i se potrivește copilului tău. Eu, recunosc, nu știu întotdeauna ce i se potrivește copilului meu. Și, încă ceva, s-ar putea ca nici copilul să nu știe ce i se potrivește sau s-ar putea să nici nu-și dea seama că nu îi e bine. Va lua lucrurile așa cum vor fi.  Școala e ceva cu totul nou pentru ei, habar nu au cum ar trebui să fie, știu doar povești despre școală auzite de la noi sau de la alți copii.

Ține de noroc

Singura chestiune valabilă în alegerea învățătoarei este NOROCUL. Da, am ajuns să cred că ține de noroc. La a doua școală, am mers în clasa în care a existat un loc și pentru el. Nu o cunoșteam pe învățătoare, ne-am cunoscut atunci. Și el la fel. Dar a fost să fie și a știut ce trebuie să facă pentru a-i face integrarea ușoară și pentru a-l face să-i placă școala (mai mult ca în clasa pregătitoare), materiile, glumele, colegii și afterul. Dar nu am niciun merit aici. Pur și simplu, așa a fost fie. A doua oară a fost cu noroc.
Așa că, urmare a experiențelor trecute, dar și poveștilor auzite de la oameni din jurul meu, nu mai cred în Zilele Porțile Deschise. Cred, în schimb, în oameni cu sufletul deschis. Pe care, ei bine, numai Dumnezeu/karma/soarta/șansa/norocul ți-i poate scoate în cale.

Aici găsiți și cartea noastră ”Eu n-am furiș. Dialoguri Marioneze”.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa