Episodul 446: Și dacă faci homeschooling zice lumea că ești nebun!

jurnal

La începutul vacanței de vară, am luat un pic la verificat cărțulia pe care copilul ar fi trebuit s-o citească pe vară. Mici povestioare și poezioare, urmate fiecare de o fișă de lectură. M-am uitat în fugă, că nu ochii mei ar fi trebuit să treacă atent prin ea. Dar și din fugă, observ după o poezie de patru strofe despre anotimpuri, fișa de lectură în care cerința era să se spună care este formula de început a basmului. Care basm? Ce basm? Eh, un basm.

Am trecut peste asta, nici copilul nu s-a omorât s-o citească, nici eu nu i-am zis nimic de ea și ne-am văzut de vara noastră, de ”Jurnalul unui puști”, de pisici, de viață, în general.

Și se apropia toamna și, hop, aflu de manualul de geografie.

Îmi amintesc perfect momentul: eram la volan, ascultam radio și am auzit nebunia cu… Drobeta Turnu Măgurele, practic. Zic ceva cu voce tare, aude și copilul, cască și el urechile, începem să vorbim despre manuale, cărți, adevărul din cărți și copilul mă întreabă dacă sunt de acord cu el cum că Internetul este, totuși, de bază. Mai zi-i ceva! Puteam? Mă rog, i-am explicat că povestea manualelor românești nu e povestea tuturor cărților și că și cărțile sunt de încredere.

– Dar de ce cărțile după care trebuie să învățăm nu sunt?

Și am dat-o în rolul școlii în viață. De fapt, m-am trezit susținând în fața lui niște lucruri de care mă îndoiesc. Când m-a simțit și el confuză, a și adăugat:

 – O să vedem, mami. Ideea e că, uite, nu trebuie să ne mai bazăm pe școală!

Mai trec ceva zile și iar, hop, manualul de biologie!

Organele sunt așezate ”după ureche”, adică mai jos de ureche, dar înțelegeți ce vreau să spun. Le puteau pune și lângă ureche! Manualul de biologie a făcut Omul Nou! Nu mai zic de dezacorduri între informații și greșeli gramaticale. Dar nah, doar nu e manual de gramatică, ce-am fi vrut?

Știi? Și în tot acest context, îți vine să-ți iei hamul și praștia și să nu-ți mai lași copilul la școală. Dacă o faci, vei fi privit ca și când ai fi ultimul nebun al Planetei care are trei ochi pe frunte, trompă și cozi de maimuță în loc de urechi. Dacă te uiți la el având noile manuale în față, homeschoolingul pare zâna bună într-o lume plină de vrăjitoare.

Mereu mi s-a părut ceva complicat, chiar foarte complicat, pentru care mi-ar trebui, mai întâi, curaj și apoi mult timp, nervi de oțel și zen pe linie. Dar acum nu mai sunt de acord cu asta! Acum, încep să cred că, de fapt, și ca să-ți trimiți copilul la școală îți trebuie curaj.

Altă variantă ar mai fi învățământul privat, dar pentru asta e nevoie de mulți bani pe care eu mărturisesc că nu îi prea am și cred că la fel ca mine mai sunt mulți părinți. Aș putea să-mi permit o școală privată numai dacă mi-aș face încă un credit la bancă sau poate dacă mi-aș vinde un lob interior de plămân, vorba manualului.

La capitolul acesta, al școlilor private, mă rețin numai costurile. Sunt mari, cel puțin pentru mine în acest moment. Dar și să merg mai departe pe mâna sistemului de stat s-ar putea să mă coste mult mai mult și nu financiar!

Voi cum ați început noul an?

Eu n-am furiș. Dialoguri marioneze

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație