Episodul 49: Pro sau anti program?

Am încheiat o vacanță în care am ignorat toate regulile.

Am cedat în a treia zi fără grădiniță, când Victor a refuzat să mănânce o masă serioasă la prânz, când a refuzat să mai iasă din casă, preferând să stea toată ziua și să meșterească la lego.

Eu tot trăgeam de el să ieșim pe undeva, să ia aer, să mergem să ne plimbăm, să vedem luminițe, orice. El nimic…

Așa că am cedat și l-am lăsat să-și facă singur programul. Drept urmare, am avut unele zile în care copilul n-a dormit de după-amiază, a mâncat cereale cu lapte la masa de prânz, nu a făcut duș. Tot ce mai rămăsese din fosta lui viață era spălatul pe dinți. În rest, era un haos total. Nu și-a strâns nicio jucărie, a stat toată ziua în pijama, a mâncat la el în cameră și multe altele pe care mi-a fost destul de greu să le tolerez. În orice caz, un lucru bun tot s-a întâmplat în aceste zile – a renunțat la oliță definitiv și irevocabil. S-a dus la baie, într-o zi, fără să mă mai anunțe. După ce a terminat, a venit la mine, mi-a spus că a făcut caca, dar să stau liniștită că a tras apa și a spălat și toaleta. Apoi mi-a spus să duc olița în boxă sau s-o dăm altui copil mai mic. L-am întrebat dacă e sigur și așa am și făcut, am și dus-o la boxă.

În fine, în perioada acestui haos al lui, controlat cât de cât de mine, am mers într-o vizită de două zile la niște prieteni. Copilul a avut liber și de data asta. A refuzat să mănânce când toată lumea era la masă, s-a jucat pe jos, prin praf și mizerie, a mâncat mere cu biscuiți la cină. N-a deranjat pe nimeni, toată lumea se simțea bine. Asta până când au constatat niște adulți că e miezul nopții și copilul meu nu doarme. Mă rog, nu numai că nu dormea, dar nu avea nici cel mai mic gând de somn. Așa am fost nevoită să dau socoteală pentru acest lucru. Apoi a fost nevoie să ascult și că nu e posibil ca un copil de aproape 4 ani, să nu doarmă la ora aia. Dar la 30+ cum e posibil? La ce vârstă devine posibil? Mă scuzați, dar chiar nu mai sunt de acord cu programul. Copilăria nu e armată. Program are la grădiniță și o să aibă și la școală. Program o să aibă toată viața lui. Și chiar dacă nu va avea el program, oricum programul altora îl va obliga și pe el la niște ore fixe. Nu pot să mă duc la cumpărături când vreau eu, ci numai în timpul programului. Nu mă pot întâlni cu prietenii mei când vreau eu, ci numai atunci când pot și ei. Mă rog, e un pic diferită situația, dar oare voi mâncați tot timpul ciorbă și felul doi la prânz, iar prânzul este musai la aceeași oră în fiecare zi? Nu-i așa că v-ar plăcea și vouă o zi în care să nu faceți nimic, numai ce doriți voi? Să stați în pijamale, să mâncați în pat, să vedeți filme, să citiți, etc (presupun că nu vă jucați cu lego sau cu trenuri)?

Eu daaaaa, dar nu prea am cum. Dar dacă Victor își permite, de ce să nu-l las în pace?

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație