Episodul 50: Istoria aparițiilor mele ratate

Suntem niște maimuțe. Și n-o spun pentru că așa am învățat la școală, ci pentru că asta văd în casă. Îmi șterg eu fața cu dischete demachiante, hop și Victor. Îmi iau eu un șal mai mare, vrea și el un șal mai mare. Toc eu legumele pentru ciorbă, vrea și el să toace legume. Orice aș face în casă, imediat vrea și el să facă. Nu m-a deranjat asta deloc, sunt chiar mândră de el.

În schimb, a început să aibă pretenția să mă îmbrace el pe mine câteodată, să decidă el ce bluză să-mi pun sau în ce să mă încalț. Normal! Comportamentul de maimuțică se manifestă în toate. Dacă îl refuz și el mă va refuza pe mine. Și treaba e testată, nu vorbesc aiurea. Eu știu că dacă îmi pun puloverul roșu (favoritul lui) și el va ceda ușor când îl voi ruga să nu iasă cu teniși pe vremea asta sau cu șapcă în cap în loc de căciulă.

Poate greșesc, dar noi așa funcționăm.

Săptămâna trecută a găsit o ojă prin casă. S-a jucat ce s-a jucat cu ea, eu îl tot urmăream să nu cumva s-o deschidă și mă trezesc că trage vreo pictură. La un moment dat, după ce s-a uitat bine la unghiile mele, m-am trezit cu el că mă roagă flumos din inimă să-l las să-mi coloreze unghiile.

– Ei, na! Nu vreau.

– Te log, mami, te log din inimă și acu mă doale în inimă la mine…

Aveam de mers la o petrecere în seara aia, el își făcuse somnul de după-amiază si mai aveam de zăbovit prin casă până la ora trecută pe invitație. Până la urmă, de ce nu?

Hai să ne distrăm, mi-am zis.

Am pus un prosop pe canapea și am început operațiunea. Chiar nu mă interesa cum va fi rezultatul, o să mi le șterg imediat cu acetonă, mă gândeam. Dar imediat ce am căpătat câteva unghiuțe roșii, copilul s-a umplut de mândrie că o face pe mami frumoasă. Hmmm! Apoi mi-a cerut de zeci de ori să mă uit la unghii și să văd cât de frumoase sunt. N-am avut curaj să-i spun că nu sunt chiar așa.

– O să fii cea mai flumoasă la petlecele!

La asta nu mă așteptam…

Cum să rănesc eu atâta mândrie? Cum? Cum să-i distrug munca asta în care eu în încurajasem? Am renunțat imediat la ideea de a șterge oja de pe unghii (și nu numai) și am ales să mă duc așa.

E drept, unii (aproape toți) se uitau ciudat, doar Victor era singurul care se uita cu atâta mulțumire la unghiile mele…

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație