Eu l-aș pupa non-stop dacă aș putea, adică dacă ar sta el. De câteva ori s-a enervat și m-a respins. Ce-i drept, eu îl pupam în timp ce el repara niște trenuri. Mi se părea așa drăgălaș, el așa mic, ghemuit pe parchet, cu o șurubelniță în mâna lui aia mică, tot meșterea la locomotivă. M-am dus și l-am pupat pe ceafă și apoi pe mână, fără să-l deranjez din ale lui, dar mi-a zis-o imediat:
– Câteodată nu am chef de iubilea ta și acu e câteodată.
Și punct. Mda, iubirea asta nu e așa de simplă cum crede lumea!
Și apoi îl prind în somn. Și atunci îi fac masaj la tălpuțe, îl pup de nu se vede (pentru că chiar nu se vede), iar el stă. Știe că îi fac masaj la tălpi, de multe ori îmi cere el asta chiar înainte să adoarmă, dar cu iubirea ne descurcăm cam greu. Cel mai greu, pentru mine, e când el devine iubăreț pe stradă, când venim de la piață și eu sunt cu sarsanalele, iar el se prinde de picioarele mele ca puiul de maimuță. Într-un fel, sunt destul de conștientă că mi-o plătește cu aceeași monedă. M-ai deranjat când îmi reparam trenul, stai că sar eu pe tine când ai bagajele în mână!
Dar cum spuneam… iubirea asta nu e așa de simplă cum crede lumea.
Apropo de asta. Mi-am amintit cum am scandalizat lumea, la un moment dat, acum vreo doi ani, când Victor m-a pupat pe buze. Li se părea anormal. Cum să îmi pup copilul pe buze?
Îl pupam doar. Nu mi se pare nimic ieșit din comun în asta. Copilul face ce vede la părinți. Dacă părinții se pupă pe buze în fața lui, va dori și el asta. Iar dacă vine la tine, nu poți să-l respingi! Nu poți să-i intinzi obrazul, e ca și când l-ai ocoli. Îl lași să te pupe pe buze, să vadă că îl iubești și pe el, nu numai pe taică-su.
Eu chiar mi-am făcut probleme atunci și tot încercam să mă justific în fața celorlalți și să-i fac să înțeleagă că mie nu mi se pare grav un pupic rapid pe buze. Dar ce? Tu îți pupai părinții pe gură? Nu îi pupam pe gură, în anii ’80 nici nu știam că oamenii se pot pupa pe buze. Ai mei nu erau copleșiți de gesturi d-astea în prezența mea, mai era și la moda mitul copilului care trebuie să le știe de frică părinților. Nu numai că nu se pupau ei, dar nici cu pupatul copilului nu se omorau, așa că… Dar nu mai contează, recuperez eu cu Victor.
Acum, că a mai crescut, a început deja să le acorde importanță fetelor, știe că pupatul pe buze e pentru iubită. Dacă atunci eram un pic încurcată de situație, acum sunt îngrozită de ceea ce va urma. Într-o zi, ne-am întâlnit în parc, cu o fetiță de la grădiniță.
– Mami, mami, uite-o pe Alexandra! E și ea aici! E și ea în parc! și sărea în sus de bucurie.
A alergat spre ea, au vorbit un pic, apoi s-a întors la mine. M-a tras de mână, și mi-a zis că vrea să-mi spună ceva la ureche:
– Mami, crezi că Alexandra a venit în parc pentu că vlea să volbească cu mine?
Hmmm, și acum să mi te văd, mami!
– Păi ați vorbit, nu?
– Da, de-asta a venit! Ura, ura, ura!
– Crezi că vlea să ne pupăm?
– Nu știu ce să zic… Vezi și tu…
Sincer, eu nu cred că Alexandra vrea să-l pupe, era cu altul…
Mda, cu iubirea chiar n-o să fie așa de simplu cum crede lumea…
