Episodul 86: Sunt, exist și șterg la fund

Nu știu cum se face că, după fiecare vacanță, noi ne comportăm ca niște cosmonauți care tocmai au revenit pe Pământ. Abia reușim să stăm în picioare, suntem total dezorientați și nici nu ne putem coordona să facem ceva. Ai zice că cine știe ce s-a întâmplat în vacanță și în ce sejur cosmic am fost. Nu, am stat acasă. Am ieșit la zăpadă și la săniuș, am mâncat ce-am avut poftă, am ieșit la filme, am dormit cât am vrut noi și a fost bine, bine bine.

Asta până când a fost nevoie să reintrăm în regimul ”birou/gradiniță”. În momentul acela s-a distrus tot. Ne-am decalat total. Eu aș fi dormit de la ora 20, iar copilul de la miezul nopții spre niciodată. În prima seară, eu am adormit înaintea lui. M-am trezit pe la ora 1 și Victor lucra de zor la lego. Am apreciat că stinsese lumina și aprinsese veioza.

– Am vlut să te las să dormi liniștită. Culcă-te la loc, mami! De ce te-ai trezit?

– Eh, m-am trezit și eu din lipsă de ocupație. Tu ce faci?

– Eu am treabă, mami, de-aia nu dorm. Tu poți să te culci liniștită.

 

…că eu sunt mai fără niciun Dumnezeu, așa. Eu n-am nicio treabă…

După discuții fabuloase, Victor a reușit să ajungă și el în pat. Nicio bucurie! Copilul nu avea chef să doarmă și pace. După alte discuții despre lună, stele, animale, soare, viață, când credeam că începe să-l ia somnul, Victor sare din pat.

– Ce faci? Unde te duci?

– Mă duc să fac caca.

– Vin cu tine? Merg să-ți aprind lumina? (Întrerupătoarele sunt prea sus pentru el)

– Nu, stai liniștită, îmi iau lanterna și fac caca și singur. Ce credeai?

– Cum zici tu…

…Și începem să discutăm. El în baie, cu lanterna, stând pe tron, eu în pat, cu somnul fugit.

– Mami, eu de ce nu mai fac caca la oliță?

– Pentru că acum ești mai mare.

– Da, și de-asta mă duc singur, mami, pentru că atunci când crești, începi să faci caca singur. Ba nu, când ești mare nu mai faci caca, faci căcat. Căcatul e de oameni mari, mami. Caca e de copii.

– Ăăă, mda, îîîî, ăăă.

– Hei, mami, ești tu drăguță să vii să mă ștergi?

– Păi n-ai zis că te descurci singur?

– Da, dar vreau să mă ștergi tu.

– De ce?

– Pentru că am obosit să fac totul singur. Eu am făcut caca singur. Adica, căcat, am făcut căcat singur, dar acum vino și tu și fă ceva. Haide, te rog frumos!

– Victoooor, sunt în pat, stau așa bine…

– Hai, mami, știu că stai bine, dar eu, sărăcuțul de mine, stau pe veceu și te aștept pe tine să vii să mă ștergi. Cine să mă șteargă și pe mine? Nu ești tu mama mea? Ce faci acum? Îți lași copilul să stea murdar de caca la fund?

– Ba da, eu sunt mama ta… Hai că vin, dar ai zis că te descurci singur.

– Mami, am zis că mă cac singur, dar n-am zis că mă șterg singur. De ce n-ai fost atentă?

– Eh, mai greșesc și eu.

– Știuuu. Hai, gata, șterge-mă! Ai grijă să mă ștergi bine.

– Am grijă, am!

– Așa, ce de-aia ești mama mea, ca să ai grijă de mine și să mă ștergi la fund. De-asta există mamele, mami, ca să șteargă căcatul copiilor. Așa e?

– Așa e…

 

I-am zis eu cu jumătate de gură și aveam să-i dau dreptate mai spre dimineață. Chiar așa e. Mă uit la toate mamele din jurul meu: la mama, la bunica, la mătușile mele, la prietenele mele. Într-un fel, cu asta ne vom ocupa toată viața, chiar și atunci când n-o să mai fie nevoie să-i ștergem la fund. O să fim mereu acolo, pregătite să-i scoatem din orice rahat…

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație