Episodul 96: Fericirea se trăieşte în linişte

jurnal-vacanta-totul-despre-mame

Aș putea număra chiar pe degetele de la o mână momentele mele de fericire din copilărie.
Cel mai intens moment a fost la aniversarea unui văr de grad mai îndepărtat. Am mâncat prăjituri fără oprire și ne-am jucat în nisip fără să stea vreun adult cu gura pe noi. Oamenii mari au ascultat muzică de petrecere, au mâncat, au băut, au dansat și au râs mult. Toată lumea era fericită!

Al doilea moment a fost la nașterea unui alt verișor. Din nou, exceptând joaca în nisip, lucrurile s-au cam repetat. Mese întinse, muzică populară, mâncare, băutură, chiote și dans. Toată lumea era fericită!

Altă fericire de neuitat a fost la mare, când am ieșit să luăm masa la restaurant cu mama și cu tata. M-au lăsat să mănânc ce-am vrut și am stat de vorbă. De obicei, eu doar asistam la discuțiile lor de oameni mari și articulam numai dacă era nevoie: pipi, apă etc.

Tot de neuitat a fost și prima experiență pe două roți. N-o să uit niciodată sentimentul înălțător pe care mi l-a dat o bicicletă. Aveam șapte ani și reușisem să ”subtilizez” bicicleta tatălui meu.

Și, în final, ultima experiență fericită (care a evoluat foarte prost) a fost pe vremea gecilor de blugi. Toți colegii mei de clasă aveau. Eu am fost nevoită să mă rog de ai mei să-mi cumpere una până când n-au mai fost în trend. Bine, asta nu înseamnă că nu am fost pe punctul de a face stop cardio-respirator când a venit mama de la serviciu și mi-a spus că mi-a luat geacă de blugi. Geaca de blugi era, de fapt, o tentativă a unei croitorese de a transforma niște pantaloni de adult într-o geacă de copil. Tare dezamagită am fost după ce am văzut-o, dar fericirea pe care mi-a adus-o acel ”ȚI-AM LUAT GEACĂ DE BLUGI!” a fost de neprețuit!

Ce n-am știut eu niciodată în copilărie a fost chiar asta: n-am știut ce înseamnă fericirea! Mi-am dat seama abia după 20 și ceva de ani că toate acele momente de trăiri intense, în care, nu că îmi venea să țopăi să ating cerul, dar eram în cer, n-au fost altceva decât fericire pură. Eu am trăit-o pur și simplu, fără să știu ce e.

Așa credeam că e și Victor, dar… să vă povestesc. Într-o dimineață de weekend, tatăl lui a venit la noi. Victor încă dormea, așa că tati a venit și el lângă noi în pat. Când s-a trezit, Victor s-a uitat în dreapta și l-a văzut direct pe tati.

– Oaaaa, tatiiii???

Și, când s-a ridicat, m-a văzut și pe mine:

– Oaaaa, și mami?

S-a uitat stânga-dreapta, ca la tenis, de câteva ori. S-a așezat în fund, s-a cuibărit bine, și-a aranjat pătura peste el, a pus mâinile în poală și a închis ochii. Eu am dat să zic ceva, dar nu m-a lăsat:

– Tăceți din gură, sunt fericit! Vreau să faceți liniște!

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație