Episodul 97: Paştele şi patimile copilului

jurnal-vacanta-totul-despre-mame

Paște fericit alături de cei dragi? Să vedem!

Noi am început să ne pregătim temeinic pentru Paște. Eu nu prea aș fi vrut să plecăm de acasă, dar copilul vrea să meargă la țară să caute ouă. În fiecare an, de Paște, am mers la bunica, adică la mama. În dimineața zilei de Paște eu am ascuns prin curte ouă, dulciuri și jucării mici. I-am zis lui Victor că Iepurașul a trecut și i-a lăsat ceva prin curte, el trebuie doar să caute. Așa de tare s-a distrat! Mai ales că n-a reușit să găsească totul din prima și, până seara, tot a descoperit printre flori și printre pomi tot felul de ”surprizele”.

Acum e nerăbdător să caute cadouri de la Iepuraș și vrea neapărat să mergem la țară, de teamă ca nu cumva să fim ocoliți de Iepuraș dacă rămânem la București.

Partea neplăcută a Paștelui la țară vine de la cei dragi. Alături de cei dragi, Victor nu se simte niciodată în largul lui și despre asta v-am mai povestit.

Ca să nu repetăm experiența de anul trecut, am început să-i fac lui Victor ”instructajul”. Sunt niște lucruri pe care copilul ar trebui să le știe și ar trebui să le știe de la mine, exact așa cum sunt, nu gogoși pe care i le vând lui toți unchii și toate mătușile.

Nu ești urât când plângi!

Când plângi, Victor, ești același cel mai frumos copil de pe Planetă, pe care mama îl iubește până la Lună și până la stele, până la Soare și înapoi pe Pământ. Plângi atunci când simți, când vrei, când nu mai poți, când nu mai suporți. Nu ai nevoie de ”voie” ca să plângi!

”Râsul lumii” nu există

Și să nu îți fie teamă că vei fi ”de râsul lumii” dacă plângi, dacă ai tricoul murdar și nu vrei să-l schimbi pentru că e tricoul tău preferat. Nu trebuie să te comporți într-un anumit fel pentru ca lumea să fie mulțumită. Lumea nu știe ce simți tu, lumea nu știe prin ce treci, lumii nu îi pasă că tu ai o perioadă grea din cauza noului coleg de grădiniță, lumea nu știe cât de mult te bucuri tu când facem împreună avioane de hârtie. Lumea nu știe cum ești tu, de fapt. Lumea nu știe nimic despre tine. Lumii nu îi pasă când ești fericit. Și atunci, dragul meu, de ce crezi că îi pasă când plângi?

Nu vreau să te las acolo dacă nu mănânci tot!

Nu plec niciodată fără să te anunț și niciodată nu te las undeva fără ca tu să vrei să rămâi. Și NU!, dacă nu vrei să mănânci, eu nu numai că n-o să plec, dar nici n-o să am vreo problemă cu faptul că tu nu vrei să mănânci drob, ciorbă de burtă sau încă un ou. Mănânci ce îți place ție.

Adulților nu le trebuie jucăriile tale

Știu, nimic nu e mai frustrant decât teama de a nu-ți fi furate jucăriile de către adulții din jurul tău. Dar, dragul meu Victor, știi ceva? Adulții n-au nevoie de jucăriile tale. Eu nu se descurcă nici măcar cu ”jucăriile” lor, sigur n-ar reuși să facă avioane din LEGO așa cum faci tu. Și mai știi ceva, dragul meu? Adulții nici măcar nu știu să se exprime! Pentru ei ăsta e un mod de a spune că jucăriile tale sunt foarte frumoase și și-ar dori și ei așa ceva. Dar asta e, mamă, pe măsură ce cresc, când ajung să stăpânească foarte bine limbajul, oamenii își pierd capacitatea de a se exprima cum trebuie. ”Vreau să îți fur jucăria” înseamnă ”Ce jucărie frumoasă ai!”

PS: Hoții adevărați nu te anunță înainte de faptă!

Să avem Sărbători liniștite!

Citește și ”Eu n-a furiș. Dialoguri Marioneze”, cartea scrisă de Mama lui Victor, apărută la editura Multimedia Est. Aceasta este disponibilă AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație