Controlul este o expresie a insecurității, nu a iubirii. Despre libertate în cuplu.
„Mă simt controlat! Și asta mă face să fiu teribil de furios pe soția mea! Urăsc să mi se spună ce să fac!”
„Am mereu sentimentul că nu este mulțumit de mine, că mai nimic din ceea ce fac nu este suficient de bun pentru el, îmi tot spune ce și cum ar fi trebuit să fac diferit. Am obosit și cred că nu mă place pe mine de fapt, ar vrea să fiu altfel.”
Ne dorim o relație în care să ne simțim apreciați și valorizați, acceptați și iubiți. Ne dorim să ne simțim liberi alături de cel pe care îl iubim și care ne iubește. Controlul însă erodează și poate distruge relația de cuplu. De ce? De ce controlăm sau ne lăsăm controlați? Ce înseamnă controlul? Și cât de toxic este acesta pentru relația de cuplu și relația cu copiii noștri?
Cum ajungem să controlăm sau să ne lăsăm controlați de partener?
Dacă atunci când erai copil, când unul dintre părinți sau ambii au fost intruzivi în viața ta, au făcut alegeri pentru tine, au luat decizii în numele tău în afara siguranței și protecției pe care trebuiau să o ofere, au ignorat adesea nevoile tale emoționale și ceea ce îți doreai, ai învățat să îți ignori și tu, ca adult, nevoile și să fi controlat și/sau să înveți de la părinții tăi să îi controlezi pe ceilalți, controlul fiind o formă atât de exersată de relaționare.
De ce ești controlat de ceilalți? Pentru că îți este frică, teamă să îți exprimi nevoile direct și înveți să nu spui ce simți și ce vrei de la ceilalți, iar acest lucru creează resentimente și furie în relații. Din teama de abandon sau frica de respingere. Din insecuritate și nevoia de atenție pe care nu ai primit-o.
În schimb, dacă părinții tăi sau unul dintre ei au fost neimplicați, înveți să fi preocupat în a răspunde nevoilor celorlalți și să îți ignori propriile nevoi. Pentru că doar așa primeai atenție și ai învățat că, dacă cel de lângă tine are nevoie de tine, atunci îi pasă de tine. Devii un fel de „părinte surogat” pentru partenerul și „prietenii” tăi. Cum te simți când alții au nevoie de tine, când îți cer atenția, când se plâng și au probleme și tu ai tendința de a le rezolva problemele? Te simți important, valoros? Este nevoia ta de atenție înțeleasă în mod greșit. O relație sănătoasă este o relație bazată pe reciprocitate și onestitate în limitele relației, cu granițe. Împrumuți bani unor „prieteni” care uită să ți-i returneze? Îi ajuți si nu îi refuzi de teama de a nu pierde relațiile? Le rezolvi problemele sau le dai sfaturi pe care ei nu le cer? Ai grijă să nu te „hrănești” din locuri greșite. Atenția și aprecierea personală le obții din ceea ce faci tu, ceea ce construiești și din relația cu soțul/soția, nu în afara relației.
Controlul este o formă de protecție în fața lipsei de contact cu propriile nevoi, în fața fricii de abandon, în fața insecurității noastre. Pe scurt, ne simțim valoroși când ceilalți au nevoie de noi. Avem nevoie pentru o relație sănătoasă cu partenerul nostru, să avem grijă cum ne raportăm la relațiile cu ceilalți, prieteni, colegi, amici. Dependența și insecuritatea nu sunt forme de „bunătate”, iar controlul nu este grijă și protecție.
Pentru cel care se simte controlat recomandarea este:
- Să exprime direct ceea ce vrea și își dorește de la partener, fără a recurge la comportamente pasiv-agresive, pe modelul „nu spun ce vreau, mă simt furioasă și apoi te pedepsesc retrăgându-mi afecțiunea sau devenind critică.”
- Să exprime limitele în relație: ce așteptări am eu de la partener; ce înseamnă pentru mine loialitate, încredere, apropiere, fidelitate; care este viziunea mea despre relația pe care mi-o doresc cu partenerul.
- Să își asume responsabilitatea pentru propriile ezitări, frici, temeri, amânări care duc la inițiative limitate în relație și îi dau spațiu partenerului să ia inițiativa în locul tău. Cum contribui tu la comportamentul de control al partenerului? Acesta este primul pas: asumarea responsabilității.
Pentru cel care controlează recomandarea este:
- Să recâștige control asupra propriei vieți, în loc să îl controleze pe cel de lângă el. Să își propună proiecte personale de dezvoltare pe care să le urmărească care să îi aducă încredere și să reducă insecuritatea personală. Să dispară sentimentul de „valoare” personală asociată cu controlul.
- Să învețe acceptarea și efortul de a elimina judecățile asupra partenerului și asupra celorlalți. Critica și judecata sunt tot o formă de evitare a propriei persoane.
- Să evite cicăleala: cu cât îl cicălești mai mult, cu atât cel de lângă tine te va evita mai mult.
Cel de lângă tine are nevoie de libertate, să simtă că poate fi el/ea și să fie acceptat pentru ceea ce este. Așa va simți iubirea noastră necondiționată.
