Cu doi copii la purtător, în vârstă de 10 ani, am fost desemnată să merg weekend-ul trecut la o competiție de kendame, la Arenele Romane. S-a ținut timp de două zile iar organizarea a fost făcută după toate regulile: cu juriu, cu intrare controlată, cu strigăte în cor când apar vedetele, dar și cu multe momente de pauză și așteptare, un pic prea mult pentru tineri neexperimentați.
Acum câteva luni citeam prima dată de kendame, ca nouă modă în România, iar acum aud că avem competiții cu sute de participanți, că vin mari vedete în domeniu de prin Europa sau Japonia și că se organizează concursuri pentru selecția celor mai buni, iar câștigătorii sunt invitați să meargă în Japonia, la competiții profesioniste cu tradiție.
Posibil să fi fost mai multe astfel de concursuri pe la noi, însă eu am văzut amploarea fenomentului doar weekend-ul trecut, la Arenele Romane, ca însoțitoare a doi copii nu prea pasionați de subiect, dar posesori de kendame.
„Este cea mai mare competitie de kendame de la noi”, ține să anunțe orice trecător un băiețel de 10-11 ani extra-entuziasmat, a cărei mamă nu avea idee pe unde ar putea fi intrarea la Arene și tot cerea informații oricui îi ieșea în cale.
Însoțitorii mei nu au fost încântați deloc când a fost nevoie să stea la o coadă de zeci de oameni la intrarea de la Arenele Romane. Orele de așteptare erau justificate de faptul că fiecare ghiozdan era luat la controlat, iar mai mulți bodyguarzi confiscau sticlele cu apă și mâncarea, evident pentru a face vânzare la produsele care erau disponibile în incinta Arenelor, la prețuri demne de Aeroportul Otopeni: aproape 10 lei o apă la jumătate de litru, 7 lei o pungă mică cu pop-corn sau 12 lei un joffre. Asta pe lângă cei 30 de lei dați pentru accesul la show la intrare sau 20 de lei, dacă plata era făcută online.
Competiție de kendame
Cu chiu cu vai am reușit să intrăm după ce am terminat sucurile proaspăt cumpărate, dulciurile și fructele luate pentru a rezista câteva ore. Minutele bune de așteptare nu i-au încântat pe însoțitorii mei, însă pasionații de kendame nu păreau deranjați și își țineau în voie spectacolul. Simțeau nevoia să arate ce știu, iar privind de sus, din tribune, jocul lor era precum un dans: pentru a executa mișcările de prindere a bilei trebuie să faci mișcări în același ritm, iar cum jocul este încercat în paralel de zeci de puști în același timp, rămâne senzația că ai în față un dans.
Doar câteva fete în peisaj care să facă dansul kendamelor, însă niciuna nu se înscrie în concurs.
Spectacolul începe într-un târziu, după ce partenerii mei de show erau deja epuizați de soare și așteptare, cu un demo de kendame cu 4 invitați speciali, campioni mondiali, inviați din Japonia…scuzați-mi ignoranța nu am auzit de ei, însă printre puști sunt vedete clar, după cum le scandează numele.
Urmează concusul de kendame pentru cei care s-au înscris, care și ei sunt împărțiți pe categorii: avansați și începători. Grupe de câte 5 puști fac niște scheme ce par destul de obișnuite, iar unul din fiecare grupă este ales să meargă mai departe. Eu una aș mai fi stat multe ore să urmăresc dansul băieților cu kendame, care chiar m-au cucerit cu perseverența lor, dar însoțitorii mei au zis pas. Au preferat locurile de joacă din parc, iar eu într-un final m-am supus.
