„Eu nu sunt mă-ta!”

eu nu sunt ma ta totul despre mame

Cum ați reacționa dacă cineva i-ar zice copilului vostru Eu nu sunt mă-ta?!

Mi-am învățat copilul ca, atunci când are nevoie de ajutor, să-l ceară. S-a întâmplat, pe când avea vreo trei-patru ani, să-l pierd în supermarket. Luasem cărucior din acela cu mașinuță, copilul ”conducea” liniștit, până când a început să lipsească cu desăvârșire. Nici acum nu știu cum și când a reușit să iasă și să dispară. Cel mai probabil l-am lăsat în urmă. Cert e că ne-am dat seama, cred, în același timp ce se petrece și eu am refăcut traseul înapoi, iar el a stat pe loc și striga ”Mama”. Dar asta s-a întâmplat demult, iar de atunci am tot discutat cu el despre ce are de făcut în momentul în care, Doamne ferește!, s-ar pierde de mine.

Eu, cu gura mea, i-am zis de atâtea ori să ceară ajutor oamenilor mari.

Copilul, receptiv la tot ce îndrugam eu cu fiecare ocazie, s-a conformat. Așa se face că, la un moment dat, la locul de joacă, s-a împrietenit cu un băiețel. S-au alergat, s-au dat în leagăne, s-au dat pe tobogan, s-au dat în balansoar, s-au cățărat pe gard. Eu îi priveam de la distanță, stând pe banca pe care o alesesem împreună cu copilul meu. De aproape, de pe banca de lângă ei, îi supraveghea mama noului prieten. Într-o pauză de joacă, noul prieten se duce la mama lui și îi cere sticla cu apă. Cel mai probabil pentru că îi era la îndemână și era mai aproape, copilul meu a întrebat-o dacă îl poate ajuta să-și lege șireturile.

– Eu nu sunt mă-ta!

Mă-sa, în persoana mea, a privit toată scena ca pe un spectacol dezamăgitor. Femeia era vizibil deranjată de faptul că fiul meu și-a permis să-i ceară ajutorul la șireturi. E drept, ea nu era mă-sa, dar putea refuza politicos. Știa și el că ea nu e mă-sa! Îi putea cere frumos să se ducă la mama lui dacă era peste demnitatea ei să lege șireturile unui țânc.

Nu ești mă-sa, dar ești mamă

La rândul meu, de câte ori am avut ocazia, am ajutat mereu copiii din jurul meu, fără să stau vreo clipă pe gânduri că nu sunt mama lor. Într-un fel, maternitatea m-a făcut să mă simt un pic mama tuturor copiilor. Există în codul nostru niște mecanisme care se activează în momentul în care devenim mame și, brusc, nu mai putem fi indiferente în fața niciunui copil. Se pare că m-am înșelat – nu toate suntem la fel!

Mă întreb ce fel de mamă poate să fie o astfel de mamă pentru copilul ei. Dar poate n-ar trebui să pun la îndoială calitățile ei de mamă doar pentru că i-a zis copilului meu că nu e ”mă-sa”. Poate pentru copilul ei e o mamă bună. Pentru că e mă-sa…

Comandă acum  cartea Eu n-am furis – Dialoguri Marioneze, de Vivi Gherghe, cu ilustrații de Tuan Nini, o carte scrisa cu mult umor, replici foarte bine construite, personaje memorabile, de la autoarea serialului „Mama lui Victor”. Aceasta este disponibilă AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație