Adio, conflict între generații! Bine ai venit, competiție!
Aud tot mai des adulți lăudându-și copilăria de care s-a bucurat generația lor și deplângând vremurile în care trebuie să-și crească odraslele. Nimic din ceea ce au copiii din ziua de azi nu-i mulțumește și li se pare că vremurile au fost foarte darnice cu ei. Li se rupe sufletul când își amintesc că ei jucau șotron, elastic, rațele și vânătorii, ”Țară, țară, vrem ostași!”, v-ati ascunselea și multe altele, iar copiii lor nu au parte de așa ceva.
Își amintesc cu mare drag cum erau lăsați la bunici o vară întreagă și se aduna o gașcă mare de copii care se juca cât era ziua de lungă.
Își amintesc cum aruncau pungi cu apă de la balcon în capul trecătorilor, cum furau caise din curtea vecină, cum săreau pe fereastră la joacă, cum spărgeau geamuri cu praștia sau cu mingea.
Își amintesc cum furau obiecte din casă pentru cazematele improvizate departe de ochii adulților și încropeau acolo un nou univers.
Își amintesc cum colecționau cu sfințenie surprizele de la guma Turbo și făceau adevărate afaceri făcând schimburi de hârtiuțe cu mașini.
”Noi am avut copilărie adevărată!”
Noi! Noi am fost zmei! Noi am fost cei mai tari! Noi am jucat șotron! Noi am jucat sticluța cu otravă”, noi am jucat elasticul, noi am jucat rațele și vânătorii. Noi am avut guma Turbo! Noi am avut bomboanele CIP și le-am ”cules” cu limba, direct din cutie! Noi am bătut mingea pe marginea șanțului sau în spatele blocului! Noi! Noi am inventat apa caldă și tot noi am inventat copilăria!
Copiii noștri, niște victime nevinovate ale progresului, habar nu au ce e fericirea adevărată. Nici nu știu că există!
Și nici n-au cum să știe! Nouă, părinților din ziua de azi, totul ni se pare periculos, riscant, nesănătos, tragic. Ne plângem, dar uităm că ai noștri n-au libertatea pe care am avut-o noi. Uităm că trăim în vremuri diferite.
Noi nu le dăm voie copiilor în spatele blocului, noi (unii) nu suntem mereu mulțumiți de bunici și atunci le răpim copiilor bucuria vacanțelor în casa bunicilor, noi nu ne lăsăm copiii singuri acasă astfel încât să apuce să arunce o pungă cu apă pe fereastră, noi nu le dăm voie cu praștii. Noi le dăm voie cu televizoare, telefoane și tablete și ne plângem că asta e distracția lor.
Noi nu avem curajul părinților noștri. Noi nu avem curaj să ne lăsăm copiii singuri acasă. Noi nu avem curaj să-i lăsăm să zburde liber prin cartier. Noi nu avem curaj să-i lăsăm să mearga singuri pe stradă. Dar avem curajul să susținem că am avut o copilărie mai frumoasă ca a lor!
