Ne potolim un pic cu magia?

Unde începe magia și unde se termină bunul simț

Nici n-am intrat bine în decembrie că, brusc, din pământ, din iarbă verde, totul s-a umplut de roșu, sclipici, ciocolată, Moși, ghirlande, brazi și altele, toate având ca scop introducerea noastră, a tuturor, în spiritul magic al sărbătorilor. Ajungem, de cele mai multe ori fără să vrem, să ne prindem în acest tăvălug și să începem să dăm bani pe toată această magie. Vrem brazi, vrem decorațiuni, vrem mese pline, doldora de mâncare, vrem cadouri. Am ajuns să luam cadouri și la animalele de companie și să cumpărăm inclusiv șervețele de masă cu un Moș Crăciun sclipicios imprimat. Totul trebuie să fie în tematică, altfel se duce *^#$%^ toată magia.

Magie, magie, dar să știm și noi!

Când s-a ajuns aici? Când am uitat că nu sărbătorim magia de Crăciun? Când am uitat să ne uităm la noi, la faptele noastre, la cei de lângă noi și am început să ne axăm pe liste de cumpărături și meniuri pentru masa festivă? Alergăm toată luna ca să avem totul pregătit pentru Crăciun de parcă nu ne-ar fi permis să-l sărbătorim fără ”de toate” – unde acest ”de toate” se rezumă la mâncare și cadouri. Apoi ne apucăm și trimitem mesaje prin care le urăm tuturor ”Sărbători fericite cu mese îmbelșugate și Moș bogat.” După care auzim la știri că numărul apelurilor la 112 a crescut de Sărbători, ei bine, ca prin magie.

Nu, Crăciunul nu e despre asta. Sau, mai bine zis, nu e numai despre asta! Haideți să punem un pic ”pauză” și să ne amintim ce sărbătorim, de fapt. Și, mai ales, cum o facem!

Mai ușor cu magia, lumea nu e magică!

Ne punem copiii să scrie scrisori, ascundem cutii mari de jucării prin casele vecinilor sau pe la birou, cumpărăm cadouri pentru ”Moș Crăciun” de la grădiniță, pentru ”Moș Crăciun” de la școala de dans, apoi pentru cel de acasă. Moșul lasă cadouri prin casa bunicilor paterni, materni, unchilor, mătușilor, străbunicilor. Nu e de mirare că de la atâta magie Moș Crăciun s-a cam ramolit și a uitat unde locuiește, de fapt, copilul. Lasă cadouri în stânga și-n dreapta, în orice zi, ca un bolnav de Alzheimer.

Le spunem copiilor că totul e magic: așa apar cadourile, așa se întâmplă toate – prin magie. Le turnăm magie pe gât și le cerem să fie mai buni: să nu ne iasă din cuvânt, să facă ordine și curățenie, să mănânce, să se spele pe dinți etc. Da, să fie EI buni și să ne facă NOUĂ pe plac! Noi nu trebuie, în schimb, să facem nimic. Noi suntem adulți și deținem puterea! Magia e la noi, cum ar veni.

Îi învățăm pe ei să fie mai buni și mai generoși, dar noi? Noi, cei mari, am uitat să mai facem asta!

Noi nu mai știm ce înseamnă sinceritatea. Noi ne mințim și ne furăm unii pe alții. Noi ne luăm la ceartă în timp ce ne așteptăm rândul la casă, în supermarket, ca să plătim pentru magia care ne umple cărucioarele. Noi ne înjurăm în trafic. Noi nu suntem atenți când mergem pe trotuar și lovim copiii cu sacoșele. Noi suntem încruntați, grăbiți, nervoși, ocupați, nepăsători, egoiști.

Așa că mai ușor cu magia la copii, că lumea – formată din oamenii aceștia mai mari – nu e deloc magică!

Citește și ”Copii crescuți cu blândețe”, cartea care te învață să înțelegi nevoile reale ale copilului. El își comunică nevoile încă de la naștere. Gill Rapley și Tracey Murkett explică de ce este important să înțelegem și să respectăm ritmul natural al copilului și ne învață ce semne să citim pentru a ne înțelege copiii. Cartea este disponibilă AICI.

Citește și:
Mai crezi în Moş Crăciun?
Vocea ta: De ce cred copiii în magie
Episodul 83: Moș Crăciun, acest Bau-Bau bun
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație