Nu stricaţi visele copiilor!

visele-copiilor.jpg.

Aveți grijă de visele copiilor!

Se întâmplă de multe ori să mă trezesc în toiul nopții, fie în hohotele de râs ale copilului, fie de vreun țipăt ascuțit: ”Mamaaa!”

Toată noaptea e tot un vis pentru el.

Când râde, deschid ochii, zâmbesc și eu, îl iau în brațe, îi dau un pupic și adorm la loc. Dar am făcut prostia să îl întreb noaptea trecută, în timp ce râdea molipsitor, ce visează:

– Lasă-mă să-mi telmin visul! De ce nu m-ai lăsat? De ce m-ai trezit???
– Te las, gata, iartă-mă!
– Te ulăsc! Te ulăsc! Mi-ai stlicat visul.

S-a întors pe partea cealaltă, m-a împins și mi-a zis că e foarte supărat pe mine.

Ei, lasă, va uita până dimineață! mi-am zis eu și am adormit la loc.

Azi dimineață, s-a lăsat trezit cu greu. M-am gândit că mai vrea să doarmă sau că ar vrea să ne alintăm un pic. Mă pun înapoi în pat și dau să-l iau în brațe.

– Lasă-mă! Lasă-mă!
– Ce s-a întâmplat?
– Sunt supălat pe tine, ai uitat?

Ei bine, cam uitasem. De fapt, am neglijat întâmplarea din toiul nopții, am fost convinsă că va uita până dimineață.

Cu mutrița tristă, s-a îmbrăcat și s-a pregătit de plecare. De obicei, îmi cere ajutorul dimineața. Ba să pun dopul la pasta de dinți, ba să îl ajut să se încalțe, ba să-i încălzesc un pic de lapte. Azi dimineață n-a avut nevoie de mine deloc.

Am plecat spre grădiniță și, pe drum, s-a deschis cutia Pandorei. M-a luat de mână abia pe trecerea de pietoni.

– Te iau de mână, dar să știi că tot sunt supălat pe tine!
– Dar de ce, Mario?
– Pentlu că nu m-ai lăsat să visez, mami!
– Râdeai așa cu poftă și am vrut să știi de ce râzi… Iartă-mă!
– Când tu visezi, eu te las în pace, mami, eu te las să visezi! Nu poți să stlici visele unui om, mami! Nu poți! Nu e colect!
– Am greșit, ai dreptate. Te rog să mă ierți.
– O să te ielt, dal să nu-mi mai stlici niciodată visele!
– Iartă-mă, Mario, chiar îmi pare rău…
– Hai, stai liniștită, te ielt. Așa sunt toți pălinții, mami. Toți pălinții stlică visele copiilor… Tlebuie să mă lași să-mi telmin visul, pentlu că fiecale vis se telmină, mami, și te tlezești. O să vezi când o să visezi și tu, dal pălinții nu plea visează…

Așa că astăzi, marți, 19 mai 2015, am promis solemn că-mi voi lăsa copilul să viseze liniștit și nu-l voi mai deranja niciodată în toiul vreunui vis.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație