El e Iulian! Omul care îi scoate din beznă pe copiii ce învață la lumina lumânării

teme la lumina lumanarii

Deși poate e greu de crezut, în România, zeci de mii de copii învață la lumina lumânării, a lămpii sau a lanternei. Desene animate la televizor, jocuri pe calculator, telefoane mobile? Nici nu au habar de existența lor. Merg cu caprele la păscut, muncesc cot la cot cu părinții, au palmele aspre și se bucură din tot sufletul pentru o bucățică de ciocolată.

Curentul electric nu a ajuns în cătunele în care locuiesc. Ajunge însă la ei, pe bicicletă, Iulian Angheluță, un tânăr bucureștean care străbate țara pe bicicletă în căutarea familiilor fără lumină în casă. Iulian evaluează situația, apoi găsește sponsori și se întoarce la oameni cu panouri fotovoltaice și cu voluntari care realizează instalația electrică.

Când lucrarea e gata, primul lucru pe care îl fac, atât copiii și părinții și bunicii lor, este să se joace la întrerupător. Bătrânii, cu lacrimi în ochi, îi pupă mâna…Pentru Iulian, satisfacție mai mare decât bucuria lor nu există. Pentru asta, străbate mii de kilometri cu bicicleta, doarme la cort sau în casele oamenilor, mănâncă conserve și se spală în băi improvizate. Proiectul lui se numește Free Miorița și adună în jurul lui oameni care nu cred în fatalismul românesc și care nu se resemnează atunci când autoritățile ridică din umeri a neputință.

Într-un interviu acordat totuldespremame.ro, Iulian Angheluță vorbește despre viața copiilor care trăiesc în case fără curent electric și despre faptul că nouă, celor care avem de toate, ne lipsește darul de a ne putea bucura.     

Totul Despre Mame: Câte locuințe fără curent mai sunt acum în România? Dar școli?

Se pare că nimeni nu știe exact. Sau, altfel spus, fiecare o știe pe a lui. Institutul Național de Statistică a publicat datele de la Recensământul Populației și Locuințelor conform căruia, la finalul anului 2011, erau 100.130 locuințe fără instalație electrică. La nivelul Ministerului Energiei a fost efectuată o altă numărătoare, în octombrie 2016, iar pe baza datelor primite de la Prefecturi ar fi vorba de 21.432 locuințe. Nu este precizat dacă acestea sunt toate sau doar cele despre care s-au comunicat informații. Dacă vorbim de locuințe permanente, fără cele sezoniere, estimarea mea este undeva între aceste două cifre. Oricum, mai important este numărul oamenilor care locuiesc la lampă, lumânare sau lanternă, știut fiind faptul că majoritatea familiilor din mediul rural au mai multe suflete, din 2 sau chiar 3 generații. Rezultă așadar câteva sute de mii de români care trăiesc în beznă, zeci de mii de copii care își fac lecțiile la lampă sau lanternă.

În ceea ce privește școlile, la nivelul Ministerului Educației Naționale, nu se știa despre școli fără curent. Asta nu înseamnă, desigur, că ele nu există. Răspunsul oficial, primit în luna august 2014, suna așa: „Ministerul Educaţiei nu deţine la ora actuală datele solicitate de dumneavoastră. Acestea ar trebui să fie în posesia inspectoratelor şcolare judeţene care, în colaborare cu autorităţile locale, au rolul şi obligaţia de a interveni în astfel de cazuri şi de a le soluţiona.” Am luat așadar calea mailurilor și a deplasărilor în teren, descoperind patru școli fără curent electric și cu dotări didactice minimale. Din informațiile mele acestea au fost, la nivelul anului școlar 2014-2015, ultimele din România fără electricitate.

Totul Despre Mame: Câți copii ai scos din beznă prin intermediul proiectului Free Miorița? Câte școli și câte locuințe beneficiază de lumină cu ajutorul tău?

Statistica noastră spune așa: 4 școli (Ineleț și Dobraia în județul Caraș-Severin, Cruhla în județul Suceava și Cvasnița, comuna Poienile de sub Munte, în județul Maramureș), 83 de familii și 2 bisericuțe în 14 județe. La școli am transportat și instalat și calculatoare cu softuri educaționale. Vorbim cam de 400 de oameni, din care aproximativ jumătate copii minori, majoritatea școlari. Continuăm campania și în 2017, sper să mai ajungem la 50 de familii.

Cine e Iulian? Cu ce te-ai ocupat înainte de a te dedica Mioriței?

Un om la fel ca mulți alții. Poate doar ceva mai cunoscut… Am trecut și eu prin școală, am urmat ceva studii superioare, apoi diverse ocupații și job-uri, mulți ani prin publicitate și comunicare. De câțiva ani, cu Miorița pe coclauri, românești sau aiurea, și cu lumina.

Care este cazul care te-a impresionat cel mai mult?

Greu de spus… Deși există multe elemente comune, cum ar fi banii puțini, viața grea, traiul izolat, fiecare familie este unică și încerc, în puținul timp pe care îl am la dispoziție în munca de documentare, să aflu, să caut ceva, să fac poze și să pot spune povestea lor asttel încât oamenii și sponsorii să ne sprijine moral și financiar pentru a le duce lumina cât mai curând.
M-au impresionat mult bătrânii care, auzind că vine „un domn de la București”, se emoționau și începeau să plângă că vor avea curent. Simt și acuma buzele lor pe mâna mea…

Care sunt copiii care te-au impresionat cel mai mult?

Îmi este greu să aleg. Am cunoscut foarte multe familii și copii, în ultimii ani. Pe unii i-am cunoscut mai mult, pe alții mai puțin, dar fiecare are un loc în mine. Copiii de la Ineleț mi-au plăcut, cei de la Holbav care merg kilometri buni pe jos prin pădure ca să învețe sau ca să cumpere făină sau mălai. Ionuț din Sălaj care mi-a spus că vrea să se facă electrician… Îmi pare tare rău că nu am mai mult timp de petrecut și de jucat cu ei.

Cum sunt copiii pe care i-ai cunoscut? Dar părinții lor?

Viața multora dintre ei este la fel ca cea a unui adult: merg ziua întreagă cu animalele la păscut, au grijă de ele, seara mulg vaca. A doua zi taie lemne, cară coșuri mai mari decât ei, aduc apă de la izvor în găleți de 10 litri… Umblă, alături de părinți sau bunici, kilometri întregi după ciuperci sau fructe de pădure. Merg la munca câmpului. Iar printre toate astea, trebuie să mai citească sau să-și facă temele pentru școală. Deși mâinile și fețele lor spun o poveste de viață, le descopăr reacțiile de copii: timizi, bucuroși, gata de joacă. Caută curioși în trusa de unelte, se bucură când le facem cadou câte o minge sau dulciuri, și uneori se rușinează când le facem poze.

La ce te-ai gândit și ce ai simtit când ai văzut oameni în toată firea jucandu-se entuziasmati la intrerupator?

Mă gândesc ce mult înseamnă puțin. Și că noi, cei mai mulți, din orașe, mai ales din Capitală, avem cam de toate și de multe ori ne complicăm existența aiurea și nu prea ne mai bucurăm.

Cât costa un panou electric pentru o locuință și ce asigură el?

Vorbim de un sistem fotovoltaic cu diverse componente, elementul cel mai vizibil fiind, desigur, panoul fotovoltaic (solar). Cel pe care îl instalăm noi are 265 wați putere nominală și este policristalin, deci asigură destulă energie chiar și în zilele mai puțin însorite. De obicei îl instalăm pe acoperiș, către sud. La interior este muncă migăloasă întrucât trebuie să instalăm diverse echipamente: regulatorul de încărcare, tabloul cu siguranțe, acumulatorul, invertorul. Foarte important, trebuie să facem de la zero un circuit electric. Casele nu au instalație electrică, deci trebuie să gândim și să realizăm traseul electric pentru a lega diversele echipamente de panou solar și de corpurile de iluminat. Cu totul, echipamentele ar fi cam 5.000 lei, și asigură energie suficientă pentru iluminat și utilizarea unor echipamente cu consum redus (telefon, tabletă, televizor LED), timp de mai multe zile, indiferent de condițiile meteo.

Cum reușești sa convingi companiile sa susțină proiectul tău?

Ca-n viață, uneori e greu, alteori e ușor… Greu pentru că îs foarte multe cauze sociale și umanitare care ajung la companii, ușor pentru că deja avem un istoric, bun, ne ținem de treabă și rezolvăm o problemă socială reală, gravă. E greu și cu oamenii, mulți încă nu știu că ne pot ajuta gratuit, prin cei 2%, sau nu au timp să o facă.

Iulian, alături de Ionuț (10 ani) și bunicul lui (66 de ani). Ionuț vrea să se facă electrician.

Cum te pot ajuta oamenii simpli, care ar vrea sa pună umărul la luminarea caselor în care trăiesc copii și bătrâni?

Oamenii care află de noi și de ceea ce facem se entuziasmează ușor, ceea ce este bine, însă puțini dintre ei au cunoștințele tehnice necesare sau anduranța de a merge pe teren și de a dormi pe jos sau la cort. Acțiunile noastre se desfășoară pe mai multe zile, în condiții de teren, fără duș, fără apă curentă, de multe ori prin noroaie sau în condiții de iarnă.
Primul lucru, cel mai important, este ca oamenii simpli să știe că mai sunt mulți români care nu au cum să aprindă un bec sau să vorbească la telefon cu rudele sau prietenii.
Apoi, cel mai simplu mod de a susține campania Lumină pentru România, este de a redirecționa cei 2% către Asociația Free Miorița, prin completarea și trimiterea formularului 230 la ANAF.

Nu în ultimul rând, dacă sunt oameni care cunosc familii ce locuiesc în case fără electricitate, să ne spună despre ei, poate vom reuși să le ducem și lor lumina.
Informații despre Free Miorița și campania Lumină pentru România găsiți pe siteul oficial sau pe Facebook.

Fotografiile au fost realizate de: Iulian Angheluță, Ovidiu Nicolae, Andrei Becheru și Marius Grozea.

Dacă acest articol ți s-a părut util, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație