Organizare de weekend pentru o săptămână reuşită

organizare-de-weeekend-totul-despre-mame

Pentru mine weekendul are de fapt doar o zi de relaxare. Duminica este rezervată pentru organizare, astfel încât să nu pierd controlul începutului de săptămână.

Organizarea este cuvântul de ordine în familia noastră cu doi copii cu vârste cuprinse între 1,6 și 4 ani și un soț puțin cu capul în nori. De multe ori mă plâng că, dacă nu aș avea eu grijă să organizez lucrurile, totul ar fi haos în viața noastră. Nu știu dacă este neapărat așa, probabil văzându-se în harababură, soțul meu ar mai prelua și el din frâiele responsabilităților organizatorice. Cred de fapt că și mie îmi place să fiu puțin generăleasă, căci am crescut într-o familie unde ordinea și disciplina erau pe primul plan și, fără să vreau, am împrumutat aceste metehne.

Cu ce mă ajută? Nu cu multe, dar pentru o fire ca a mea care are nevoie de ordine și are nevoie ca fiecare lucru să se întâmple așa cum a fost programat, organizarea este vitală. Recunosc că uneori îmi pare rău că mă pierd în prea multe detalii și uit esențialul și anume să mă bucur de dezordine și de harababură așa cum fac copiii.

Ceea ce voiam de fapt să spun este că organizarea pe care o pun în practică duminica mă ajută să încep săptămâna bine și să știu mereu de unde să încep lucrurile și unde să le termin. Dacă mai sunt mămici ca mine, sunt convinsă că unele sfaturi vă vor fi de folos.

Idei de pus în practică duminica

–          Întotdeauna în ultima zi de weekend fac mâncare pentru următoarele două zile ale săptămânii. Mi s-a întâmplat să nu gătesc nimic și să ajung luni seara acasă, după ce am întârziat puțin peste program și să nu avem mai nimic prin frigider.

–          Tot duminica mă asigur că am hainele copiilor spălate și pregătite pentru cel puțin pentru următoarele 3-4 zile de grădiniță.

–          În fiecare duminică după amiaza cel puțin o oră o aloc băiței și îngrijirii celor mici. După amiaza îi spăl pe cap, le tai unghiile, le curăț urechile și ce mai e nevoie.

–          După ce îi culc seara, le pregătesc ghiozdănelele cu lucrurile necesare la grădiniță a doua zi și le așez pe scăunel ținutele pe care le vor purta în dimineața următoare, de la pantaloni și bluze și până la chiloței și șosete. Fac asta ca să nu mai stau să pierd timpul dimineața gândindu-mă cu ce să-i îmbrac. Același lucru fac și pentru mine, iar asta e valabil în fiecare seara. Așez de cu seară toate trei ținutele și mai arunc un ochi și pe hol să văd dacă sunt la ușă pantofii ce urmează a fi purtați și în cuier hanoracele/canadienele/gecuțele. Recunosc că uneori nu prea le potrivesc cu vremea de a doua zi, însă asta se întâmplă destul de rar și atunci mă mobilizez imediat și schimb hainele cu ce găsesc mai repede în șifonier.

–          Înainte de culcare îi întreb ce ar vrea să mănânce a doua zi la micul dejun și mă asigur de cu seară că am toate ingredientele în frigider/cămară. Dimineața mă trezesc cu cel puțin o jumătate de oră înaintea lor și le pregătesc masa. Dacă mai am și eu timp de o cafea până se trezesc ei este minunat, dacă nu, o păstrez pentru birou.

–          Atunci când avem evenimente importante la grădiniță precum o serbare sau când vine ziua de înot a băiețelului cel mare, tot de cu seară bagajele aferente așteaptă cuminți pe hol pentru a fi puse în mașină dimineața următoare.

În felul acesta, dimineața cei mici se trezesc, mănâncă, îi spăl pe ochi și pe dinți, îi îmbrac, mă îmbrac și eu și la ora 7:45, în fiecare dimineață suntem deja în mașină gata să pornim spre grădiniță. Dacă nu m-aș mobiliza și nu m-aș organiza, nu aș reuși să-i las pe ei la grădiniță, în două zone total diferite ale orașului, și să ajung și eu la ora 9 la birou.

După-amiaza, tatăl lor îi ia de la grădiniță și eventual, în funcție de zi, merge cu ei la alte activități opționale. De obicei îi trimit programul copiilor pe telefon în fiecare zi și, de multe ori, îi calculez și timpul pe care îl face pe drum și îl rog să îmi mai facă mici completări de cumpărături pentru cină.

După toate aceste planuri și strategii pe care mintea mea le rulează permanent, primesc câte un telefon de la soțul meu care mă anunță că și-a uitat portofelul acasă și nu poate să-mi cumpere de la piață ce l-am rugat. 🙂

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație